Sondaj nesexist

Din cartea ”Cum s-a făcut de-am rămas la cratiță”, de subsemnata, în curs de apariție la editura Cununi de stele

„Vai, ce bine că ai fată! Ești o fericită!…“, spun prietenii, cu puțină invidie în glas. Cunoscuții sunt puțin mai distanți, dar și ei recunosc calitatea pe care-o conferă sexul feminin: „Ei, se vede că e fată, fetele sunt altfel…“ Străinii, cu care schimbi întâmplător trei vorbe pe banca din parc, declară și ei, cu ton de sentință, în timp ce-ți privesc fetița cățărată pe tobogan: „Mai bine fată…“
Eu, personal, însă, nu înțeleg absolut nimic din toate propozițiile astea suspendate de vârful buzelor. Cum adică, mai bine fată, decât băiat? Neavând termeni de comparație, fac un sondaj printre prietene cu copii pereche. De parcă ar fi fost înțelese asupra răspunsurilor, mi-au declarat aceleași lucruri. Păi, e mai bine să ai fată pentru că, la bătrânețe, ai un sprijin sigur, căci băiatul se însoară și-și vede de nevastă; apoi, ele sunt mai drăgălașe când sunt mici, mai lipicioase, mai iubărețe, ți se înmoaie sufletul când ți se cuibăresc în brațe…; sunt mai apropiate sufletește de mamă, îți destăinuie secretele, îți cer sfatul, pe când băieții…; în fată ai un ajutor de bază în casă, la gospodărie, nici nu știi cât de mult te va ajuta. Și multe alte comparații, în favoarea fetelor, mi-au fost făcute cunoscute. De exemplu, când ești în spital, cine vine și-ți aduce o supă caldă? Fata, bineînțeles. Cui dai mai întâi telefon când dai de vreun necaz? Cui altcuiva, fetei.
Nu pot decât să le dau dreptate, dacă privesc în jur. Totul se desfășoară exact așa cum mi s-a relatat. Fata e cea care spală vasele, și nu fratele ei. Ea e cea care face un ceai când mama lor e bolnavă, ea o sună mai des după ce s-a căsătorit, ea o însoțește când se internează, ea-i veghează ultimele clipe. Ea. Dar totuși, eu nu pot să nu mă întreb cum de se întâmplă așa, și cum de toate femeile își doresc fetițe, ca să le ajute, din moment ce tot ele sunt cele care îi cresc și educă și pe băieți. Nu cumva e o problemă de mentalitate și femeile ar trebui să nu mai facă atâtea comparații și diferențe de educație? Și-atunci chiar că n-ar mai avea mare importanță dacă ai fată sau băiat dacă îi educi la fel pe amândoi?

Comentarii

Anonim a spus…
Îmi permit și eu să las un comentariu la acest post. Da, și mamei i se zicea și încă i se spune că ce bine că are fată! Și într-adevăr fetele sunt mai apropiate de mame. Eu cred că băieții sunt lipicioși doar când sunt mici, iar dacă continuă să fie atașați de mame când sunt mari, femeile îi consideră mămoși. Cred că aici e diferența de percepție! Și da, și eu vreau fată, mă înscriu pe "lista păcătoșilor"!
Cristina a spus…
Eu n-am copii, dar tu ai dreptate. Nu e normal sa ti-i cresti atat de diferit incat pe unul sa te poti baza, iar altul abia sa mai stie unde locuiesti.
In alta ordine de idei, cat trebuie sa mai asteptam pana publici cartea? :D
Carmen Musat Coman a spus…
Pai ne tot rotim in cerc, ca noi ii educam si pe unii si pe altii si apoi diferenta asta de perceptie tot de noi depinde. De acord cu Cristina.

Cat despre carte, nu mai e mult pana departe, sau mai e, cine sa mai stie, ca daca m-am pornit....

Ganduri bune
Cristina a spus…
Eu ma uit la mine si la frate-meu si e adevarat ca desi am fost crescuti la fel, in copilarie eram extrem de diferiti. El a fost mai nazdravan, mai greu de stapanit, eu mai asezata, mai cooperanta, dar nu pentru ca am fi fost tratati unul intr-un fel, unul in alt fel, ci pentru ca diferentele astea sunt in gene. Baietii iti dau mai multa bataie de cap, e stiut de cand lumea. :)) Dar un baietel nebunatic poate foarte bine sa ajunga un adult responsabil daca are ghizi buni. Daca nu, probabil ca si la 30 de ani va astepta sa-i faca mama patul si sa-i plateasca facturile.
Si ajung iar la exemplul personal: acum la maturitate nu se mai vad atatea diferente intre mine si frate-meu, adica eu sunt tot pasnica si la locul meu, dar acum e si el tot asa. Parintii nostri se pot baza pe amandoi in egala masura, amandoi tinem legatura cu ei, amadoi ii vizitam regulat (de multe ori mergem chiar impreuna) sau le dam o mana de ajutor cand au nevoie de ceva si asa mai departe.
Carmen Musat Coman a spus…
Pai asta e, depinde de ghizi, cum ii numesti tu.

Ca de ghizi e vorba, copiii, nazdravani ori nu, se modeleaza.

Postări populare