Te dau la câini!

Astăzi, în parcul Ioanid - pardon, Ion Voicu - o franțuzoaică și a ei fetiță de vreo patru ani se îndreptau spre ieșire. Fetița urla cât o ținea gura și plângea cu suspine. Maică-sa in schimb era foarte liniștită. I-a zis, de vreo două ori: Je te donne aux... moment în care fetița a început să plângă și mai tare. Aux ... acela mă intriga, fiindcă nu-l înțelesesem în clipa în care ajunsesem în dreptul lor. Câteva secunde mai târziu am înțeles: aux chiens!

Noi, românii, spunem: Te dau la țigani! Îl chem pe polițist! Vine bau-bau!

Franțuzoaica însă a găsit, în România fiind, un bau-bau autohton la care noi nu ne-am gândit fiindca am crescut cu el pe trotuare, cum s-ar zice: câinii. Pentru sărmanii copii francezi din România, Te dau la câini! echivalează cu Vine bau-bau! Si zau ca după cum plângea fetița câinii par a fi mai rai decât bau-bau! Si nu are dreptate?