O lume nepoliticoasă, nepoliticoasă, nepoliticoasă
În liniștea troleibuzului 66 o voce de femeie își începe povestea, la telefon. Tare, ca și cum ar fi singură. Povestește că și-a făcut doar ”masaj cervicalo-scalpic și masaj de relaxare, nimic altceva, cu riscul de a întoarce toată lumea capul după mine pe stradă”. Vorbește întruna, dovadă că interlocutoarea ori e mută ori e surdă ori nu e deloc. A fost la mare, la Eforie Nord,ce să facă, dacă acolo e Ghiolul, dar ce lume necivilizată...
- Urăsc oamenii, măi, necivilizați, și nu mai stau pe cearșaf, stau unii în alții pe șezlonguri...Numai coaie, coaie...
Porpoziția asta o spune tot tare, lângă mine, căci se pregătește să coboare. Mă uit la spatele ei, eu sunt așezată pe scaun, e la 20 de centimetri de mine. Să aibă peste 60 de ani, are părul scurt, blond deasupra și negru la baza cefei, tunsoare modernă. Stă rășchirată, încercând să-și scoată în evidență fundul aflat în niște pantaloni crem, strâmți. Vorbește întruna - așa lume necivilizată nu a mai văzut...
În timp ce o aud fără să vreau am așa, brusc, un impuls, să-i trag una pe dos cu umbrela. Dar mă abțin și în momentul în care troilebuzul oprește în stație o bat pe umăr cu palma și-i zic, la fel de tare:
- Dumneavoastră sunteți nepoliticoasă pentru că vorbiți tare și urât în tot troleibuzul ăsta...
E atât de surprinsă că doar apucă să se întoarcă spre mine, cu telefonul la ureche, amuțită. Coboară de-a-ndoaselea aproape, tot uitându-se spre troilebuz și rămâne pironită în stație, probabil spunându-i interlocutoarei ce lume nepoliticoasă a întâlnit ea în troleibuzul 66 și cât de tare urăște ea oamenii.
În trolebuzul 66, doamna de vizavi de mine zice, cu mare mirare și dezgust:
- Doamne Dumnezeule, sunt de la țară dar așa ceva eu nu am mai văzut! Auzi, că urăște oamenii, că...
Și liniștea se lasă peste noi, cei nepoliticoși.
- Urăsc oamenii, măi, necivilizați, și nu mai stau pe cearșaf, stau unii în alții pe șezlonguri...Numai coaie, coaie...
Porpoziția asta o spune tot tare, lângă mine, căci se pregătește să coboare. Mă uit la spatele ei, eu sunt așezată pe scaun, e la 20 de centimetri de mine. Să aibă peste 60 de ani, are părul scurt, blond deasupra și negru la baza cefei, tunsoare modernă. Stă rășchirată, încercând să-și scoată în evidență fundul aflat în niște pantaloni crem, strâmți. Vorbește întruna - așa lume necivilizată nu a mai văzut...
În timp ce o aud fără să vreau am așa, brusc, un impuls, să-i trag una pe dos cu umbrela. Dar mă abțin și în momentul în care troilebuzul oprește în stație o bat pe umăr cu palma și-i zic, la fel de tare:
- Dumneavoastră sunteți nepoliticoasă pentru că vorbiți tare și urât în tot troleibuzul ăsta...
E atât de surprinsă că doar apucă să se întoarcă spre mine, cu telefonul la ureche, amuțită. Coboară de-a-ndoaselea aproape, tot uitându-se spre troilebuz și rămâne pironită în stație, probabil spunându-i interlocutoarei ce lume nepoliticoasă a întâlnit ea în troleibuzul 66 și cât de tare urăște ea oamenii.
În trolebuzul 66, doamna de vizavi de mine zice, cu mare mirare și dezgust:
- Doamne Dumnezeule, sunt de la țară dar așa ceva eu nu am mai văzut! Auzi, că urăște oamenii, că...
Și liniștea se lasă peste noi, cei nepoliticoși.
Comentarii