Didi - Amita Bhose - hoinară prin viața lui Eminescu

Am iubit-o, poate, cu intensitatea cu care domnia-sa îl iubea pe Eminescu. Noi, studenții săi. Dăruindu-ne timpul ce-i rămânea dincolo de Eminescu, Didi ne-a fost model de corectitudine, demnitate, dăruire dincolo de sine. Poate doar Eminescu, eternul hoinar prin lume, să fi înțeles cum de au purtat-o pașii tocmai aici și cum un om dintr-o țară liberă se zăvora singură după cortina de fier a comunismului, renunțând la avere, soț, țară pentru a trăi românește, în frig, foame și frică. Noi am iubit-o și am respectat-o fără a o înțelege cu adevărat. Pentru tinerii de atunci, Didi - Amita Bhose - era o zeiță indiană, pentru adulții de azi Didi este un om de cultură care a făcut o punte culturală între două lumi aflate pe alte continente. Datorită dânsei românii au putut buchisi alfabetul bengalez și cel sanscrit, datorită dânsei l-au putut citi pe Tagore tălmăcit direct din bengali, iar indienii l-au descoperit pe Eminescu al nostru într-o limbă la fel de muzicală precum română - bengali. Caragiale, Sadoveanu, Marin Sorescu, Mihail Sebastian au grăit și ei în bengali.

Poate că astăzi, la cei 87 de ani pe care i-ar fi avut, Didi și-ar fi îmbrăcat iar sariul pentru o conferință despre Eminescu. Sau poate că nu, poate că iar nu ar mai fi avut loc, ca în 1990, la Universitate. I s-a luat un scaun însă nu i s-a putut lua dragostea pentru noi și pentru Eminescu. Eminescu pe care l-a așezat în sufletul său alături de Tagore, Eminescu care o atrăgea ca un magnet. Eminescu pe care l-a descoperit în manualul de limba română de la Universitatea București, în 1959. Ce te legeni... Eminescu căruia i-a dedicat, în română, teza de doctorat, deși putea foarte bine să o facă în engleză sau bengali, absolventă fiind a două facultăți în India. Datorită dânsei nu numai că multe valențe ale operei eminesciene ne-au fost revelate sau confirmate dar datorită dânsei Eminescu s-a dovedit a fi primul traducător român din limba sanscrită. Didi este cea care, după 100 de ani, a fost prima persoană care a deschis cele trei caiete de la BCU Iași conținând gramatica sanscrită mică a lui Franz Bopp pe care Eminescu o traducea, atenție, în anii 1884-1886. A transcris acele caiete și le-a însoțit de aparatul critic.
 
Vor fi fiind mulți oameni dedicați cauzei lor. Însă Didi, prin destinul său, rămâne unică.
 
În această zi în care se flutură steagul patriotismului, al iubirii pentru Eminescu, cultura română, trimiteți un gând bun celei ce, așa cum spunea domna Zoe Dumitrescu Bușulenga, „a iubit cultura română și a slujit-o cu inteligența ei mai mult decât, poate, mulți români”.

Povestea dânsei o găsim aici - www.amitabhose.net

Dragostea pentru domnia-sa este în sufletele noastre.