Despre memorie

Cu ani în urmă, pe o straduță de pe lângă Piața Victoriei am ajutat o bătrânică să-și ducă bagajul. Locuia la capătul străzii, într-o căsuță lipită de un bloc modern. Culmea că mie blocul și celelalte clădiri moderne mi-au părut a nu fi la locul lor acolo. Bătrânica acceptase fără reținere să o ajut la bagaj, într-o vreme când semenii se uitau cruciș când îți ofereai ajutorul. Dacă erai vreun hoț? Bătrânica însă reacționase ca și cum ne-am fi aflat în timpul tinereții ei. Îmi zâmbise și mersese în paralel cu mine pe trotuar, povestindu-mi că făcuse piața și că locuia singură acolo, în căsuță. Ajunse în dreptul căsuței mi-a mulțumit, i-am înmânat sacoșa grea și am urmărit-o un pic cu privirea. Mergea demn, încet, ca un om care are tot timpul din lume.

Ieri am trecut pe acolo. Din autobuz, am văzut locul împrejmuit. Se construia. Căsuța nu mai era, era șantier.

Cu siguranță că în locul căsuței va apărea un bloc modern, cu birouri. Cine-și va mai aminti de bătrâna singură și de căsuța ei, într-o lume plină de blocuri identice?