Ce vă doresc și-mi doresc pentru 2012

Fragment din Scrisori rupte, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose. editura Cununi de stele, 2011

Neglijând bucuriile mărunte ale vieţii şi rătăcindu-ne în veşnica goană a iluziei produsă de marile ambiţii, ne lăsăm sufletele înfometate. În drumul meu spre Anglia, o imagine fericită mă tenta. Cineva cânta la pian. Lumina şi aerul se strecurau în casă prin uşile şi geamurile deschise şi întrezăream copacii precum şi un coltişor al cerului îndepărtat. Eu stăteam într-un fotoliu aflat lângă o fereastră deschisă, mă uitam afară şi ascultam muzica. Nu se poate spune că este o dorinţă greu realizabilă, totuşi în câte zile dintre cele trei sute şaizeci şi cinci dintr-un an nimereşti o asemenea bucurie? Cu cât trece timpul, cu atât îmi creşte contul dorinţelor neîmplinite, legate de fericirile uşor accesibile. Mă gândesc că dacă într-o zi mi s-ar restitui toţi anii din trecut, nu aş încerca să ating nici o ţintă imposibilă, ci aş dori doar să mă bucur de acele fericiri mărunte care mi-ar veni pe neaşteptate. În sfârşit, vreau să-ţi spun pe scurt că, întorcându-mă la Calcutta, voi asculta din când în când muzica interpretată de Abhi. Când veţi dori să cântaţi la vreun instrument, includeţi-mă şi pe mine între ascultători. De data asta, ce multe am de făcut la Calcutta – să lucrez, să cânt, să râd, să stau de vorbă, să iubesc, să dorm bine noaptea şi să mă angajez la munca de fiecare zi, după ce am salutat călduros răsăritul soarelui. Adunându-mi viaţa împrăştiată, o voi străbate sub forma unui curent lin, răcoros, paşnic şi plin de muzică. A o face va fi mai greu decât s-o scriu – dar tocmai asta e cheia fericirii.