Ce noroc pe mine că nu mai sunt profesoară
... pentru că ori mâncam bătaie de la elevi sau de la elevi plus amicii lor, sau de la elevi plus părinții lor, ori îi băteam pe elevi și tot în afara învățământului ajungeam.
Acum să definesc „bătaia”: o palmă peste fața obraznică a unui elev din clasa a V-a care își permite să spună unei profesoare, la prima oră cu aceasta - „Ce picioare frumoase aveți, doamnă! Vă scoate în evidență!” (Dezacordul aparține, normal, elevului).
Și acum și argumentez gestul: dacă un golan îți spune așa ceva, prima reacție e să-i tragi una peste față. Și chiar îi mai și tragi o palmă unui obraznic. Ori îi zici - Hai sictir! - ori îi spui Hai, fă pași! Dar o palmă peste gura spurcată e cea mai potrivită. Jos pălăria în fața tinerelor care mai știu și tehnici de autoapărare. Să nu se mai ridice de jos prăpăditul decât plin de sânge și în veci să nu mai fluiere sau să mai acosteze vreo domnișoară.
Ce e valabil pe stradă însă nu e valabil la școală. Dacă un puțoi din clasa a V-a - deci de 11 ani - ii spune profesoarei lui că are picioare frumoase, cam ce te lasă legea să faci? Nu cea morală, că la dintr-ăștia nu există nici o lege morală. Legea, lege, aia care sancționează, aia care te ustură la buzunar, că te amendează, aia care te exmatriculează, care îți cheamă părinții la școală și îi face de rușine de nu mai trec strada decât cu capul în jos. Legea nu face nimic. Pentru că nu mai există lege. Există doar fonduri date de primărie. Cu cât școala e mai model cu atât se uită lumea după el, cu atât primește mai multe fonduri.
N-ai ce să-i faci unui astfel de elev - decât să-i scazi nota la purtare. Pentru așa ceva? Nu poți nici măcar să exmatriculezi un elev pentru fapte grave - că și-a bătut colegul, de exemplu - darămite pentru că a fluierat-o pe profesoara lui.
Ca profesoară, într-o clasă de golani, nu ai nici o șansă, dacă ești tânără. Oricât de serioasă ai fi, de corectă profesional, dacă un puțoi îți spune, rânjind, că ai picioare frumoase, nu ai ce-i face. Adică nu-l poți da afară din clasă pentru că dacă i se întâmplă ceva cât e pe culoar tu răspunzi, ca profesor. Nu-l poți urechia, pentru că legea interzice pedepsele corporale. Ce e valabil pe stradă - autoapărarea - nu e valabil și în școală. Există Autoritatea copilului, există drepturile copilului etc. Care copil? Ăsta-i copil, cel care-i spune profesoarei că are picioare frumoase? Ăsta-i un golan. Eu nu sunt pentru violența fizică, pedepsele corporale - pe un elev obraznic îl asculți în fiecare zi și-i dai 2, ai cum să-l pedepsești (deși poate că învață și atunci bravo, l-ai și recuperat, nu-i mai poți da 2), dar cu un golan te comporți ca pe stradă: harș! una peste gura spurcată! Și de mai deschide gura - harș! iar.
De-asta zic - ce noroc că nu mai sunt profesoară! Cred că mă exmatriculau pe mine din învățământ de mult, pentru îndrăzneala de a-i trage una peste față unui puțoi de elev care mi-ar fi zis:
- Ce bună ești! Ce-aș mai vrea să te...!
Acum să definesc „bătaia”: o palmă peste fața obraznică a unui elev din clasa a V-a care își permite să spună unei profesoare, la prima oră cu aceasta - „Ce picioare frumoase aveți, doamnă! Vă scoate în evidență!” (Dezacordul aparține, normal, elevului).
Și acum și argumentez gestul: dacă un golan îți spune așa ceva, prima reacție e să-i tragi una peste față. Și chiar îi mai și tragi o palmă unui obraznic. Ori îi zici - Hai sictir! - ori îi spui Hai, fă pași! Dar o palmă peste gura spurcată e cea mai potrivită. Jos pălăria în fața tinerelor care mai știu și tehnici de autoapărare. Să nu se mai ridice de jos prăpăditul decât plin de sânge și în veci să nu mai fluiere sau să mai acosteze vreo domnișoară.
Ce e valabil pe stradă însă nu e valabil la școală. Dacă un puțoi din clasa a V-a - deci de 11 ani - ii spune profesoarei lui că are picioare frumoase, cam ce te lasă legea să faci? Nu cea morală, că la dintr-ăștia nu există nici o lege morală. Legea, lege, aia care sancționează, aia care te ustură la buzunar, că te amendează, aia care te exmatriculează, care îți cheamă părinții la școală și îi face de rușine de nu mai trec strada decât cu capul în jos. Legea nu face nimic. Pentru că nu mai există lege. Există doar fonduri date de primărie. Cu cât școala e mai model cu atât se uită lumea după el, cu atât primește mai multe fonduri.
N-ai ce să-i faci unui astfel de elev - decât să-i scazi nota la purtare. Pentru așa ceva? Nu poți nici măcar să exmatriculezi un elev pentru fapte grave - că și-a bătut colegul, de exemplu - darămite pentru că a fluierat-o pe profesoara lui.
Ca profesoară, într-o clasă de golani, nu ai nici o șansă, dacă ești tânără. Oricât de serioasă ai fi, de corectă profesional, dacă un puțoi îți spune, rânjind, că ai picioare frumoase, nu ai ce-i face. Adică nu-l poți da afară din clasă pentru că dacă i se întâmplă ceva cât e pe culoar tu răspunzi, ca profesor. Nu-l poți urechia, pentru că legea interzice pedepsele corporale. Ce e valabil pe stradă - autoapărarea - nu e valabil și în școală. Există Autoritatea copilului, există drepturile copilului etc. Care copil? Ăsta-i copil, cel care-i spune profesoarei că are picioare frumoase? Ăsta-i un golan. Eu nu sunt pentru violența fizică, pedepsele corporale - pe un elev obraznic îl asculți în fiecare zi și-i dai 2, ai cum să-l pedepsești (deși poate că învață și atunci bravo, l-ai și recuperat, nu-i mai poți da 2), dar cu un golan te comporți ca pe stradă: harș! una peste gura spurcată! Și de mai deschide gura - harș! iar.
De-asta zic - ce noroc că nu mai sunt profesoară! Cred că mă exmatriculau pe mine din învățământ de mult, pentru îndrăzneala de a-i trage una peste față unui puțoi de elev care mi-ar fi zis:
- Ce bună ești! Ce-aș mai vrea să te...!
Comentarii