Sunt musulmancă...

Să nu mă întrebați cum am ajuns cu gândul la preotul din povestirea Dincolo de cruce din Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână. Nici eu nu știu. Doar vreau să vă povestesc o întâmplare. Cei ce au citit povestirea vor recunoaște stilul acestui preot cartofor, despre care se spune că a tocat la cărți banii de reparație a bisericii. Uitându-mă, la înmormântare, cu ani în urmă, la tavanul prin care se vedea cerul - poartă directă spre Dumnezeu - pot spune că oamenii aveau dreptate. Dar iată întâmplarea pe care mi-a povestit-o chiar el.



S-a dus cu botezul, pe la casele oamenilor. Și când să intre într-o curte, poarta... închisă. Și apasă el pe sonerie, și într-un târziu apare o tânără.
- Am venit cu botezul, a spus el. Hai, deschide poarta.
Tânăra s-a uitat la el și i-a răspuns:
- Eu nu primesc cu botezul că nu sunt creștină, sunt musulmancă.

La care preotul i-a zis, dându-i cu busuiocul cu apă sfințită peste față:
- Tu-ți Dumnezeii mă-tii, când te-am botezat erai creștină, acum ești musulmancă!

Păi n-avea dreptate?