E prea cald!

Ar fi un personaj de poveste dacă nu ai avea de-a face direct cu el. Găleata cu mopul lăsate strategic pe scări, „să ne facem că muncim”, drumurile în sus și în jos pe scări, trântitul ușii ghenei, o gălăgie agitată care te-ar determina chiar să-l compătimești dacă nu s-ar vedea efectul acesteia, mai bine zis lipsa efectului. Căci îngrijitorul de scară se îngrijește de orice mai puțin de scară.

-          Marine, ce faci, Marine? îl întreabă administratorul pentru a cincea oară în acea zi.

-          Păi ce să fac, fac curat!

-          Unde faci, Marine, unde faci, că uite, scara e tot nespălată!

-          Păi acu fac la ghenă!

Când face curat la ghenă nu face pe scară, când face în fața scării nu face în lift, când face în lift nu spală geamurile, când spală geamurile nu șterge balustrada. Marin, de fapt, e exemplarul tipic al omului puturos care te face din vorbe. Ghinionul lui e că treaba asta a lui nu se face singură, nu e ca grâul pe care-l arunci pe câmp și poate iese, poate nu, poate îl mănâncă ciorile, poate plouă și mai rămâne ceva și de recoltă. Mai mult decât atât, nu numai că nu se face singură dar se și împute. Și de-i mai zici lui Marin să măture chiștoacele din grădinița blocului iar el se uită senin la tine și-ti răspunde, privindu-te fix în ochi:

-          E prea cald!  (totuși, nu atât de cald încât tu să nu te poți duce la serviciu și să câștigi bani ca să-l plătești pe Marin),

apoi atunci, ei, da, atunci cum să nu fi de acord cu aripa tânără a colectivului de bloc care votează eliberarea lui din funcție, asta după un avertisment scris pe care Marin l-a ignorat pe motiv de căldură sau de șantaj emoțional sau de ce-o fi crezut el?

Când i-a venit sorocul, lui Marin nu i-a venit a crede că e adevărat. În preaviz omul nu mai făcuse nimic, că doar era în preaviz – motiv de constatare pentru cine avea ochi să vadă că omul acesta a stat în ”preaviz”   vreo 10 ani. Mizase însă pe aripa bătrână a scării – oameni care-l cunoșteau de când se făcuse blocul (indirect, prin a lui soață, care fusese prima îngrijitoare a scării și care îi transmisese lui postul). Oameni cărora le făcea mici servicii, cum ar fi plata unei facturi, cumpărarea unei pâini etc. Oamenii aceia erau bine înfipți pe scară, măcar așa, de bun simț și ăștia tinerii ar fi trebuit să plece urechea la revolta lor. Cum să-l dea afară pe Marin? Să se țină seama că ei nu sunt de acord și așa ceva e inacceptabil. Să se consemneze la avizier.

Marin însă nu a fost dat afară de nimeni. S-a dat singur afară.

Aviz tuturor celor ce se uită afară și spun:

- E prea cald!