25 noiembrie, Ziua internatională pentru eliminarea violenței împotriva femeilor

Vreun an și ceva, prin anii 2000, am avut o campanie împotriva violenței femeii, în revista Femeia la care lucram atunci. Cred că era printre primele campanii de acest fel - abia ce se înființase un departament pe la Camera Deputaților iar centrele de primire a victimelor violenței domestice se luptau să supraviețuiască. Am întâlnit atunci femei plecate de acasă cu copiii lor, femei cu priviri speriate, uitându-se în urma lor ca niște animale hăituite. Am fost în centre de găzduire, am fost la Târgșor, unde am întâlnit femei care-și omorâseră soții violenți. Una dintre ele era foarte tânără - avea vreo 20 de ani - si spunea că-i pare rău pentru suferința pe care a produs-o părinților ei. Cealaltă avea vreo 50 de ani și era profesoară - își pusese elevii să-l bată pe soțul bătăuș - să-i dea o lecție - numai că aceștia îl omorâseră în bătaie. Profesoara era după sobă și spunea doar - Mai dați, mai dați! Dăduseră până nu mai mișcase. Câtă suferință să fi strâns acest om în sufletul lui de a vrut să dea bărbatului o lecție folosindu-se de elevi!
Atunci am învățat că violența nu e numai fizică. Există violență economică, sexuală, socială, psihologică.
De-a lungul vremii am întâlnit femei bătute, femei amenințate, femei timorate, femei care depind economic de un bărbat. Femei care sunt controlate de un bărbat, șantajate, amenințate, aneantizate ca personalitate. Femei care iubesc și speră ca el, bărbatul, să se schimbe.O speranță deșartă care le aduce, pe undele dintre ele, în zeghe.