Cuibul artiștilor, povestea unui vis
Portarul te măsoară din cap până-n picioare și te întreabă:
- Mergeți la teatru? La Cuibul artiștilor?
E portarul Facultății de instalații și de aproape de doi ani asistă la un fenomen tare ciudat: pe la 6,30 seara incep sa apara tineri, mulți, veseli, senini și care intră de bunăvoie într-o sală a facultății - sala aceea de festivități pe a cărei scenă niște nebuni de tineri au pus o cortină din catifea albastră și unde joacă fel de feluri, de râd ăia de pe scaune ca apucații. Așa ceva el nu a mai pomenit, cozi în facultate, tinerii stau la coadă și îi spun unei tinere foarte zâmbărețe numele lor, o alta bifează niște numere pe o tablă și apoi tinerii aceia se așază pe scaunele indicate ba mai sunt serviți și cu un pahar cu vin sau o sticlă cu apă. Toți zâmbesc, sunt veseli și ce nu înțelege el e cum de nu sună nici un telefon în timpul acelor reprezentații de teatru, că a înțeles că așa li se spune. Cum se transformă tinerii aceia în niște oameni foarte serioși și atenți, cum se îmbujorează de emoție și cum aplaudă la nesfârșit la final. Oare nu îi dor palmele?
Palmele nu te dor și chiar de te-ar durea, știi că apaluzele sunt răsplata artiștilor și lemerită cu prisosință. Ai ajuns la Cuibul artiștilor urmărind numele a doi tineri actori - Ana Crețu și Voicu Aaniței - pe care i-ai văzut prima oară la Teatre Arte dell' Anima, în O noapte furtunoasă. Acum vor juca în Norway. Today. În regia Claudiei Machedon. A fost examenul lor de licență, la UNATC. Sunt tineri, foarte tineri, ca aproape toți spectatorii. Ai nimerit într-o poveste ireală aproape dar te bucuri de magia ei. Piesele la care ești spectator sunt jucate cu mult talent, cu originalitate și pasiune. Până acum ai fost la trei și ți-ai dori să mergi în fiecare zi. Ba azi, în spatele tău cineva făcea o remarcă:
- Tot așa a făcut și data trecută, a luat pe cineva din public.
Oamenii revin la același spectacol. Înseamnă că le place și asta spune multe, nu?
Căci dincolo de jocul talentat al tinerilor artiști ți se transmite o stare. O stare de bine, ca și cum ai înotat în mare. Pentru mine asta e stare supremă de bine. Înoți împreună cu actorii și trăiești împreună cu ei. Ca și cum ai fi și tu personaj.
Sunt talentați, nebuni de talentați. Așa de talentați că tineri care nu au călcat în viața lor la teatru au făcut-o pentru ei.
De unde să luați și voi bilete? Ei, bine, o să vă mirați, intrarea e gratuită. Trebuie doar să vă faceți o rezervare. La https://rezervari.cuibulartistilor.ro/ Puteți face o donație, însă, la ieșirea de la spectacol. E opțională însă am văzut că aproape toată lumea strecura bani în cutia de la ieșirea din sala de spectacol. Ca gest de mulțumire, mai ales că proiectul Cuibul artiștilor se susține numai astfel.
Cum spuneam, am văzut doar
Norway. Today - spectacol invitat, cu Ana Crețu, Voicu Aaniței
Nu de gât - cu Cătălin Gheorghiu, Frederic Negrescu
Cine sapă groapa -
cu Vlad Basarabescu, Victor Țăpeanu, Frederic Negrescu
Așa au și început Cuibul artiștilor: cu piesa Cine sapă groapa. Cu două scaune, două lopeți și haine second hand. Investiție materială 80 de lei. Investiție morală - o viață și o căruță de talent.
Cine sunt ei? Iată-i:
- Mergeți la teatru? La Cuibul artiștilor?
E portarul Facultății de instalații și de aproape de doi ani asistă la un fenomen tare ciudat: pe la 6,30 seara incep sa apara tineri, mulți, veseli, senini și care intră de bunăvoie într-o sală a facultății - sala aceea de festivități pe a cărei scenă niște nebuni de tineri au pus o cortină din catifea albastră și unde joacă fel de feluri, de râd ăia de pe scaune ca apucații. Așa ceva el nu a mai pomenit, cozi în facultate, tinerii stau la coadă și îi spun unei tinere foarte zâmbărețe numele lor, o alta bifează niște numere pe o tablă și apoi tinerii aceia se așază pe scaunele indicate ba mai sunt serviți și cu un pahar cu vin sau o sticlă cu apă. Toți zâmbesc, sunt veseli și ce nu înțelege el e cum de nu sună nici un telefon în timpul acelor reprezentații de teatru, că a înțeles că așa li se spune. Cum se transformă tinerii aceia în niște oameni foarte serioși și atenți, cum se îmbujorează de emoție și cum aplaudă la nesfârșit la final. Oare nu îi dor palmele?
Palmele nu te dor și chiar de te-ar durea, știi că apaluzele sunt răsplata artiștilor și lemerită cu prisosință. Ai ajuns la Cuibul artiștilor urmărind numele a doi tineri actori - Ana Crețu și Voicu Aaniței - pe care i-ai văzut prima oară la Teatre Arte dell' Anima, în O noapte furtunoasă. Acum vor juca în Norway. Today. În regia Claudiei Machedon. A fost examenul lor de licență, la UNATC. Sunt tineri, foarte tineri, ca aproape toți spectatorii. Ai nimerit într-o poveste ireală aproape dar te bucuri de magia ei. Piesele la care ești spectator sunt jucate cu mult talent, cu originalitate și pasiune. Până acum ai fost la trei și ți-ai dori să mergi în fiecare zi. Ba azi, în spatele tău cineva făcea o remarcă:
- Tot așa a făcut și data trecută, a luat pe cineva din public.
Oamenii revin la același spectacol. Înseamnă că le place și asta spune multe, nu?
Căci dincolo de jocul talentat al tinerilor artiști ți se transmite o stare. O stare de bine, ca și cum ai înotat în mare. Pentru mine asta e stare supremă de bine. Înoți împreună cu actorii și trăiești împreună cu ei. Ca și cum ai fi și tu personaj.
Sunt talentați, nebuni de talentați. Așa de talentați că tineri care nu au călcat în viața lor la teatru au făcut-o pentru ei.
De unde să luați și voi bilete? Ei, bine, o să vă mirați, intrarea e gratuită. Trebuie doar să vă faceți o rezervare. La https://rezervari.cuibulartistilor.ro/ Puteți face o donație, însă, la ieșirea de la spectacol. E opțională însă am văzut că aproape toată lumea strecura bani în cutia de la ieșirea din sala de spectacol. Ca gest de mulțumire, mai ales că proiectul Cuibul artiștilor se susține numai astfel.
Cum spuneam, am văzut doar
Norway. Today - spectacol invitat, cu Ana Crețu, Voicu Aaniței
Nu de gât - cu Cătălin Gheorghiu, Frederic Negrescu
foto - Andrei Iagăru |
Cine sapă groapa -
cu Vlad Basarabescu, Victor Țăpeanu, Frederic Negrescu
Așa au și început Cuibul artiștilor: cu piesa Cine sapă groapa. Cu două scaune, două lopeți și haine second hand. Investiție materială 80 de lei. Investiție morală - o viață și o căruță de talent.
Cine sunt ei? Iată-i:
Hei :),
Noi,
Cuibul, trăim o poveste al cărei cel mai important personaj ești tu,
spectatorul nostru. Această poveste a luat naștere în martie 2015 iar pe
2 octombrie 2015 începeam proiectul “300 de Zile De Teatru”, cel mai
mare proiect de acest gen din România care se adresează tinerilor. Ne-am
propus atunci să oferim 300 de zile de teatru gratuit studenţilor dar
şi celorlalţi iubitori de teatru.
După
530 de zile calendaristice, pe 16 martie 2017, iată că am reuşit să ne
atingem obiectivul, jucând ultima reprezentație din proiect. Pe
celelalte 299 le-am jucat pentru nu mai puţin de 32090 spectatori, care
au luat parte la acest proiect, bucurîndu-se de experiente noi într-o
atmosferă relaxantă şi unică. 3 tone de vin, alte 3 de apă, 22000 de
pahare spălate, 600 sparte sunt doar câteva din numerele care stau
mărturie acestei povești.
În
tot acest timp am produs, cu sprijinul comunităţii căreia ne adresăm,
11 spectacole, pentru care am luat peste 15 premii în 4 festivaluri.
Astfel am reusit împreună cu voi, spectatorii noştri, să punem bazele
platformei artistice Cuibul Artiştilor şi să concretizăm şi mai mult
viziunea noastră.
Vă
mulţumim enorm că aţi crezut şi credeţi în visul nostru. Faptul că ne
sunteţi alături în această aventură, care la început părea o nebunie,
este cea mai frumoasă recunoaştere pe care o putem primi.
Cu emoţie,
Echipa Cuibul Artiştilor
Cu emoție mă închin și eu și căutați-i cât mai repede pe facebook - Cuibul artiștilor: str. Pache Protopopescu, incinta Facultății de instalații. Un click rapid pe rezervare și duceți-vă să-i vedeți jucând. Bunul Dumnezeu le-a pus în traistă mult talent și îl folosesc din plin.
Comentarii