De la Durga Puja la Lumea lui Kalidasa

Noaptea lui Śiva - fragment

          Śiva. Cel mai complex personaj din panteonul hindus. Creatorul lumii şi distrugătorul ei. Regele dansului. Marele yoghin. Soţ ideal. Simbolul fecundităţii. Ţăran. Vânător. Ocrotitorul animalelor. Zeul furiei. Şi întruchiparea blândeţii. Toate aceste laturi diverse, unele chiar contradictorii precum şi multe altele se adună în persoana Marelui Zeu, Mahadeva.

          Existenţa unei divinităţi asemănătoare lui Śiva în Valea Indusului a fost atestată prin dovezi arheologice din mileniul II sau III î.e.n. În literatura vedică întâlnim un personaj numit Rudra – Furios. Cuvântul sanscrit a fost derivat din verbele ru şi drū, a plânge şi, respectiv, a trece cu mare viteză. Zeul a fost personificarea vuietului vântului sau a furtunii. Unele imnuri din Ṛgveda îl descriu ca śiva, adică binele. Tot Ṛgveda îl asimilează lui Agni, Focul.

          După părerea unor cercetători, Śiva şi Rudra împreună reprezintă Soarele, Sūrya. Locuitorii din ţările calde ştiu bine că Soarele este dătător de viaţă, dar şi de moarte. Căldura sa face ca norii să verse, vegetaţia să crească şi vieţuitoarele să învie. Iar arşiţa-i excesivă provoacă secetă, distruge recolta şi aduce foamete. Complementaritatea acestor două atribute opuse stă la baza conceptului aparent contradictoriu al lui Rudra-Śiva – Beneficul-Furios.

          Cu timpul, Rudra din Vede a devenit o manifestare a zeului pre-vedic Śiva. Cultul celui din urmă, practicat probabil de populaţia pre- sau ne-ariană, a început să-şi facă apariţia în scripturile sanscrite din perioada eposurilor. Un număr de legende despre Śiva au fost relatate în mai multe opere mitologice, numite Purāṇa.

............................

scris pe 8 februarie 1991