Cum era să iau bătaie în parc pentru că sunt rasistă

Verde înalt, crud, verde iarbă cât vezi cu privirea. În parcul Tineretului. Ne punem păturica sub un pom, la vreo 30 de metri de două doamne vârstnice care fac topless (aveam noi să observăm ulterior așezării). Păsărelele cântau, lacul verde tremura, bicicletele se odihneau, noi citeam.
- Doamne, zici că nici nu ești în inima orașului...
Ptiu! Bată-te peste gură, tocmai ce se aud niște manele. Patru domnișoare la vreo 14-15 ani își căutau un loc de făcut selfie-uri și de ascultat muzică. Se învârtesc pe lângă noi, trec pe lângă noi, se mai opresc, mai fac un selfie, manelele ne fluieră la ureche.
- Ce faci, domnu, mi-ai făcut poză? Mi-ai cerut voie?
- Dar tu mi-ai cerut voie să asculți muzică?
- Păi ce, nu știam că trebuie să cer voie. Mi-ai făcut poză că sunt țigancă, nu? Că dacă eram româncă nu era nici o problemă. Ia șterge poza aia, hai că sun la poliție.
- Ia hai, sună, o încurajez eu.
E frumoasă foc, e lidera grupului. Dar trebuie să le demonstreze celorlalte că își merită locul. Flutură telefonul și butonează pe el cu dexteritate, nici nu are nevoie de cealaltă mână.
- Ia hai că-mi chem eu acum faraonii și de nu vă fac ei...
- Păi cheamă-i.
- Păi de-aia m-ai pozat, să arăți lumii că ia uite țiganca ce face. Să arăți lumii ce rasistă ești. Ia să te pozez și eu pe tine. Ia, fă cu mâna.
- Ia, îți fac cu mâna. Care-i problema? Ești mulțumită? îi zic eu.
Grupul se retrage, dar lidera tot amenință, căci nu se poate retrage învinsă.

Două minute mai târziu, o femeie înjură cu patimă:
- Morții mă-tii, că dacă aveam un băț îți rupeam gura aia.
Un biciclist trecuse razant pe lângă acea femeie, pe poteca înclinată.

Cum era? Doamne, zici că nici nu ești în inima orașului?
Și cum era de aia chiar își chema faraonii? Că sunt eu rasistă?