În afara lumiii cunoscute

.................
Sunt tot în Cișmigiu, cu Didi - 1959. Didi stă pe o bancă, lângă ea se așază o femeie care o întreabă, în engleză, dacă e coreeană. Indian lady! exclamă femeia, moment în care în jur se aude un murmur ca un zumzet de albine. Și s-a pornit o avalanșă de întrebări:
- Spune, ce fel de țară este India? Există elefanți? Există șerpi? Există râuri mari în junglă? Nu ninge niciodată? Asta e îmbrăcămintea pe care o poartă toate fetele? Ce mănânci, orez? E mult orez în țara ta, nu? Și portocale? Care este pronunția numelui lui Nehru? Te închini la o vacă? Este Raj Kapoor cel mai mare om din țara ta? Toate fetele sunt la fel de frumoase ca Narghita? Nu mănânci niciodată carne? Ce ai la mână? Aur! Aur pur!
La vamă, la hotel, la restaurant, femeile mai ales îi priviseră mâinile și rostiseră - Aur! - de unde Didi a tras concluzia că „aur” este echivalentul cuvântului „sona”.
Iată, așadar, primul cuvânt românesc învățat de Didi - Aur!
......................
Dincolo de situațiile un pic tragi-comice ale primei studente indiene la Universitatea București (și până în prezent, 2020, singura!) se află prinse în rândurile lui Didi mentalități, lumi diferite, atât de diferite!
Cunoscându-i istoria, mediul aristocrat și intelectual din care a venit, bunăstarea materială, nu încetez să mă minunez de dragostea pe care Didi a purtat-o acestui popor în mijlocul căruia a trăit până la moarte.
Nu știu cât va dura tălmăcirea însă mă scufund în ea cu nesaț și cu regretul că atâta timp am lăsat deoparte bengali, limba lui Didi - Amita Bhose, sora noastră mai mare.
Comentarii