Cu calm...
Azi. Duce franzela la nas, desfăcând ușor hârtia protectoare cu degetele-i lungi, bate codul, o trece pe bandă.Bate celelalte produse.
- O să vă rog să-mi scoateți de pe bon franzela, spun eu, cu calm.
Operațiune executată.
- Nu știți de ce am renunțat la pâine, nu?
Cu ochii ei mari se uită la mine, nepăsătoare.
- Pentru că ați dus franzela la nas și ați băgat mâna în pungă.
Se miră.
- Și de-asta ați renunțat? Păi nu trebuia să văd ce fel de pâine e?
- Păi nu trebuia să aibă o etichetă? Păi și așa vedeți dumneavoastră ce fel de pâine e?
Tot în megaimage dar poate fi oriunde, 31 decembrie. O casieră se ocupă de clienți, o alta așază tacticos pachetele cu țigări. O a treia așază niște candele în raft - cerere mare, gândesc eu, dacă nu suportă amânare. Aștept, aștept, fixând-o pe casierița cu țigările. Stai calmă, îmi spun, e ultima zi, nu te enerva. Când casierița deschide un alt bax, trag aer în piep și zic, plat:
- Oare nu ar trebui să puneți țigările când nu e ditamai coada?
Ea se uită la mine, blanc, nepăsătoare.
- Păi sunteți 3 persoane.
- Trei persoane vedeți dumneavoastră, dar coada se pierde printre rafturi.
Dă din umeri și-și continuă operațiunea. Și eu continui să zic, cu calm:
- Așa, nu vă grăbiți, aveți tot timpul, leafa merge oricum.
În spatele meu, tăcere. Casierița care așeza candelele se îndreaptă spre casă. Se așteaptă să fac scandal, probabil. Eu, ca și cum nu ar fi fost nimic. Ea, la fel, la final îmi urează sărbători fericite, îi întorc urarea.
Tot 31 decembrie, la Digi, doream să supend un serviciu. Un singur domn în sediu, dar care făcea cât 5 - multe întrebări, multe nelămuriri. Stau. Stau. Stai calmă, îmi spuneam. Sunt calmă când o întreb pe casieră dacă mai e cineva în afară de domnișoara care se ocupă de 20 de minute de clientul care avea o fiică în Germania, îi număra apelurile, cu cine o vorbi o oră și jumătate odată, poate are și ea o prietenă, răspunde domnișoara.
Intervin. Calmă. Intervine, mai puțin calmă, o casieriță.
- Da mai termină odată cu domnul ăsta, că ne-a zăpăcit!
Domnul nici nu aude nici nu vede.
- Da o promoție aveți? întreabă el.
-O promoție? 4 luni la cablu tv, atâta pot să vă ofer.
Face operațiunea, îi înmânează hârtiile.
Ca nu cumva să se răzgândească omul și să revină la ghișeu, mă strecor în spațiul liber dintre el și domnișoara.
- Bună ziua, zic eu.
Ce vreau eu să spun prin aceste doar trei exemple este că de ne așteptăm ca relațiile, situațiile să se desfășoare corect, civilizat, putem aștepta mult și bine. Pe timpul nostru, pe nervii noștri. Ce vreau eu să spun e că e indicat să sancționăm derapajele, cu calm, sau încercând măcar să fim calmi. Civilizat. Refuzând, explicând. Poate data viitoare va fi mai bine. Poate nu cu noi dar cu cel ce vine după noi.
Cam asta.
Comentarii