Gaudeamus, carte şcolară şi nu numai

Eu nu ştiu ce-şi doreau ceilalţi. Eu ştiu ce mi-am dorit eu în aceste şapte zile de târg de carte: să vorbesc despre Didi, să o fac cunoscută celor care nu auziseră de ea - şi au fost mulţi - , s-o readuc în memoria celor care-i ştiau opera. Oamenii trăgeau un proverb bengalez dintr-un coşuleţ de bambus care i-a aparţinut lui Didi, răsfoiau dicţionarul bengali-roman, adus ca mostră a muncii titanice de profesor, se uitau cu admiraţie la fotografia lui Eminescu de pe coperta IV a cărţii Kabita:Eminescu, conţinând cele 35 de poezii traduse în bengali de Didi. Îi ascultau povestea şi unii oftau, alţii poate că ar fi fluierat a admiraţie dar locul nu le permitea, alţii se minunau. Pentru mine au fost şapte zile în care Didi a fost acolo, lângă mine, la standul de carte. Şi fiecare om care a avut răbdare să asculte câteva cuvinte despre Didi a plecat mai senin şi luând cu el şi numele lui Didi.

În şapte zile am întâlnit mulţi oameni. M-a impresionat în mod deosebit un băiat de vreo 12 ani care, după ce a tras împreună cu mama lui un proverb, s-a uitat la fotografia lui Didi şi a zis:
- Didi, sora mai mare a lui Eminescu.
Şi eu şi mama lui am fost foarte uimite.
- De unde ştii cine e? l-a întrebat mama lui.
- Am citit, a răspuns el simplu.
- Unde ai citit? l-am întrebat eu.
- Într-o revistă.
- Mai ştii în ce revistă ai citit?
- Da, în The One.

L-am felicitat şi i-am oferit o pagină cu primele versuri ale Luceafărului în bengali. Să ştie cum arată Eminescu în această limbă, tradus de sora lui mai mare, Didi. L-am urmărit cu privirea până când a dispărut pe culoarul strâmt al pavilionului. E una dintre marile emoţii ale târgului, alături de o alta, prilejuită de o profesoară care şi-a propus să vorbească elevilor săi, la dirigenţie, despre Didi.

Aşa că nu ştiu ce şi-au propus alţii, cât să vândă, ce şi cum. Adevărat, cărţile sale au fost cumpărate, şi acum câteva biblioteci au în raft cărţile lui Didi. Însă câştigul meu principal e că am putut vorbi despre Didi şi că am avut cui.

Comentarii

DOAR NOI a spus…
Minunat! Mă bucur că eşti mulţumită şi împăcată sufleteşte!
Am un blog de poveşti pentru copii. http://povestilelizei.blogspot.com/
Aş vrea să public ceva sau să colaborez la o revistă pentru copii. Daca ma puteti ajuta, vă răm'n profund recunoscatoare.
O duminica frumoasa si binecuvantata!
Claudia Groza
CARMEN a spus…
Nu o cunosc pe Didi, dar randurile tale m-au facut deosebit de curioasa. Am sa o caut!
(In mini-biblioteca de acasa il am pe Eminescu si tradus in germana, pentru ca nu concepeam ca sotul meu sa nu stie cine este Luceafarul poeziei romanesti)
Carmen Musat Coman a spus…
Multumesc frumos.

Cu povestile... uf, e o palarie prea mare pentru mine, din pacate.

Zi buna, Carmen si toate bune
Carmen Musat Coman a spus…
Didi e Amita Bhose...

Acum doua zile am avut parte de reactia inversa - o doamna venita la Gaudeamus mi-a povestit ca o prietena de-a ei nu a vrut sa ia cu ea nici o carte a lui Eminescu tradus in germana... Se muta in Germania. Probabil ca ii era rusine ca e romanca.
Asa ca te felicit. Nu te poti muta doar cu bagajele. Poti cunoaste un om si prin prisma literaturii care-i reprezinta natia.
CARMEN a spus…
Da Carmen, am gasit informatii deosebite in legatura cu Didi pe adresa http://amitabhose.net/Home.asp
Impresionant! Si tu ai avut sansa sa-i fii studenta! Asa Maestru, asa Discipol!
Carmen Musat Coman a spus…
Ei, discipolul nu e la inaltimea maestrului...

Postări populare