Din categoria "Primim la redacţie"

Am primit acest text, pe mail. N-o să vă supăraţi dacă-l public, nu?
Mai ales că e primul - sper că nu şi ultimul.



"Ce m-a atras mai întâi n-aş putea spune. Coperta, elegantă şi caldă, totodată, numele oarecum exotic al traducătoarei? Poate titlul cărţii, Proverbe şi cugetări bengaleze, care părea să vină dintr-o lume îndepărtată, neştiută, de poveste aproape ? Poate preţul, accesibil, 15 ron, sau poate numele poetic al editurii, Cununi de stele?

Cert e că am cumpărat-o. După ce am răsfoit-o, ca să mă conving că nu e una dintre acele cărţi care reunesc, la întâmplare, proverbe adunate de pe net, şi pe care mi-aş putea-o crea singur, la o simplă căutare pe google. Nu, nu este o astfel de compilaţie. Una, pentru că tehnic nu ar fi fost posibil, internetul apărând cu mult după ce această carte a văzut lumina tiparului pentru prima oară. A doua, pentru că traducătoarea a fost un renumit cercetător, eminescolog, scriitor, profesor de bengali, sanscrită şi civilizaţie indiană la Universitatea Bucureşti, de o calitate umană, intelectuală şi spirituală cum rar se întâlnesc, aşa cum aflu din Cronologia vieţii şi a operei care însoţeşte cartea. Din Cuvântul înainte, realizat de traducătoare, aveam să aflu informaţii despre literatura bengali. De pildă, n-aş fi bănuit niciodată că secolul XIX este cunoscut în istoria culturii indiene drept al Renaşterii din Bengal sau că primele manifestări ale literaturii bengali au fost sub forma unor poezii scurte, numite ciorja-pada.

În înţelepciunea indiană m-am cufundat cu voluptate, pentru că proverbele şi reflecţiile unor scriitori celebri ai Bengalului, ca Rabindranath Tagore, Vidyapati, Chandidas m-au făcut să mă îndrăgostesc de o lume despre care nu ştiam mai nimic. Am descoperit calităţile morale ale bengalezului dar şi defectele lui, pe care le ia în derâdere: „Ca să-şi arate plosca, prostul bea apă până moare.” Am găsit sfaturi practice despre comportament, dar şi observaţii pline de umor despre slăbiciunea umană: „Fiul se laudă cu vitejia, pentru că tata a omorât un purice.” Proverbe despre dragoste, dor, de o reală valoare literară mi-au încântat spiritul: „Dragostea adevărată e ca un vas de aur; dacă se sparge, se poate repara. Dragostea falsă e ca un vas de lut; dacă se sparge o dată, se duce pentru totdeauna.”

Cartea m-a încântat nu numai fiindcă e structurată tematic, dovedind multă minuţiozitate în selectare, ci şi pentru că prin cugetările scriitorilor clasici, culese chiar din operele citate, de către un vorbitor nativ al limbii bengali, Amita Bhose, m-a dus pe tărâmurile îndepărtate şi apropiate totodată ale unei fascinante Indii.
I.N."

Mulţumesc, I.N.