Luați-vă câte un lacăt. Că doar trăiți bine!
Din când în când
intră în câte o biserică și aprinde o lumânare: pentru familie, prieteni. Să-i
aibă Dumnezeu în pază, să-i ferească de rele, să fie sănătoși. Aprinde câte o
lumânare și pentru sufletele celor plecați și apoi se simte împăcată. Nu are o
biserică anume, intră unde vede una care i se pare mai liniștită, fără
cerșetori în preajmă.
Deunăzi a vrut să
intre în biserica aflată vizavi de fostul hotel București: o biserică albă,
mică. Dar cele două locuri amenajate afară, pentru aprinderea lumânărilor,
aveau ușile din fier închise și la zăvor
trona câte un lacăt. Descumpănită, a vrut să se întoarcă, dar totuși a intrat
în lăcaș. Bărbatul care veghea la liniștea bisericii a intrat o dată cu ea.
- Știți, aș fi
vrut să aprind niște lumânări, a zis ea încet, ca pentru a nu deranja sfinții. Dar văd că e
închis.
Bărbatul a zâmbit
puțin trist.
- Ne e închis, e
deschis dar am lăsat așa ușile că bate vântul și stinge lumânările. Iar lacătul
l-am pus ca să nu fure zăvorul. Că s-a mai furat.
Femeia a oftat și
în timp ce lua lumânările a rostit, ca pentru ea:
- Doamne, am
ajuns bine…
- Nu ne-a spus
„să trăiți bine?”
Și în glasul
bărbatului nu era nici revoltă, nici ironie. Ci multă amărăciune.
Comentarii
Da, dar vedeti, nu a ras inainte de a-l alege. Stia el ca rasul lui nu e sanatos.