Educația, la români

Copilul se distrează urmărind cu degetele banda neagră, o pipăie, se apleacă asupra ei, încercând să descifreze misterul mișcării. Degetele-i dispar după ea și reapar, de parcă ar fi un prestidigitator.

Părinții sunt lângă el, dar se uită în altă parte, absenți, plictisiți, mulțumiți poate că au o clipă de răgaz și copilul nu-i mai întreabă ceva.

- Aveți grijă la copil, îi atenționează cineva, O să-și prindă degetele!

Mama îl trage de mână, brusc, prea brusc, prea brutal.

- Că nu mă înțeleg cu el, că nu ascultă deloc, i-am zis de atâtea ori să stea locului... Nu mai știu ce să mă fac cu el….

Nu știi cui se adresează, ca o scuză: ei înseși, bărbatului, persoanei care o atenționase cu privire la posibilul accident?

Tatăl replică enervat:

- Păi, dă-i o palmă!

- Păi i-am dat două! răspunde ea dezarmată.

Și în ochi i se citește disperarea.