De ce nu mai pot eu de Roșia Montană

O să mi-o iau eu bine de tot peste față acum cu textul ăsta. O să pierd prieteni pe care nu i-am avut și prieteni pe care i-aș fi putut avea. Nu mai pot eu de Roșia Montană pentru că mi se pare o fățărnicie fără margini ce se întâmplă în ultimele zile. Lumea protestează fără să știe pentru ce, dar nu știu cine a mobilizat-o așa de bine că, uite, domnule, iese în stradă. Și strigă că nu-și vinde țara dar nu vede că e vândută toată. Spune că nu a fost și nu va fi de acord niciodată cu proiectul Roșia Montană – dar a auzit de vreun an de Roșia Montană și de o întrebi care e treaba cu gazele alea de șist o să se uite  la tine ca la poarta nouă.

Deci de ce nu mai pot eu de Roșia Montană? Pentru că nu trăiesc în cea mai frumoasă dintre lumile posibile, cum zicea Candid optimistul. Pentru că eu protestez în fiecare zi împotriva nesimțirii – pe scara blocului, când lasă vecinii punga cu gunoi în fața ușii. Când aruncă mucuri de țigară pe fereastră. Când dau muzica tare. Când oamenii se înjură prin troleibuze sau vorbesc tare la telefon. Da, eu sunt nebuna care le atrage atenția că nu se vorbește tare sau la telefon la film. Pe mine mă vedeți în veceul aeroportului, luând la rost femeia de serviciu că nu a făcut curățenie. Voi ce faceți atunci? Întoarceți capul, pentru că sunteți în vacanță, pentru că nu vreți să vă enervați, pentru că nu merită, ziceți voi, să vă stricați ziua. Voi sunteți cei ce spun că n-are rost să interveniți pentru că oricum nu se schimbă nimic, e în van, fiecare trebuie să se protejeze pe sine și pe familia lui. Voi nu vă duceți în parc după o babă cu un câine, să-i atrageți atenția că nu a strâns mizeria câinelui. Voi vreți să vedeți cerul, frunzele, că de-aia ați venit în parc, să vă deconectați.

Voi trageți copiii de mânecă din fața cărților, spunându-le, la târgurile de carte – Ia mâna, lasă, hai să-ți cumpăr o înghețată. Le dați apoi bani să-și ia bacalaureatul și o diplomă de facultate, apoi una de master și încă două de master. Eu mă lupt să vă bag pe gât Eminescu la 10 lei și tot nu-l vreți.

Eu protestez că mama are pensie mică după 35 de ani de muncă și e umilită. Eu protestez că nu mai avem doctori, profesori. Că prietena mea a murit de cancer și trebuia să dea șpagă ca să-și poată lua citostaticele. Eu protestez că vă uitați la toate crimele de la știri și le devorați în timp ce copilul vostru nu se poate întoarce în siguranță de la școală. Eu protestez pentru că deținuții trăiesc mai bine decât copiii din spitale. Eu protestez față de toate aceste lucruri anormale care ar trebui să fie normale. Știu, de unii dintre voi am dat în protestul meu, îmi sunteți alături. Dar sunteți prea puțini or, eu văd că pentru Roșia Montană sunteți prea mulți.

Da, e bine că protestați. Dar nu cumva ar trebui să protestați în fiecare zi față de toate lucrurile care nu merg cum trebuie în țara asta și apoi, firesc, să protestați și pentru că nu vreți să vă vindeți țara? „Nu-mi vindeți viitorul?”

Care mama dracului de viitor? De-aia nu protestez eu cu voi acum. Când o să protestați și voi cu mine o să mă alătur și eu vouă. Dar atâta timp cât întoarceți capul când un golan îi bagă mâna sub fustă unei fete, în autobuz, pentru că vă temeți pentru viața voastră să nu contați pe mine. Se pare că nu ne vom întâlni curând.