De la Eminescu și Tagore la obsedatul de femei și codoșul bătrân

Nu am știut că Eminescu are ”o operă pornografică” (10 poezii). Dacă mă iau după dimensiunea operei lui - publicată în 14 volume mari (gen tablou, ca sa se inteleaga ca nu e vorba de volumase) de Editura Academiei pe vremea academicianului Zoe Dumitrescu Busulenga, apoi cele 10 poezii pe care mintea unui botoșănean le-a scurmat  nici nu cred că pot fi numite „operă”. Culese de prin popor, au fost spuse pe la petreceri. De aici până la a da un titlu mare, in Adevarul de Botoșani - ”Eminescu și opera pornografică. Obsedat de femei, geniul din Botoșani își refula cele mai bolnave dorințe în poezii deocheate: iubea carnal, crâncen, total” - ca să vândă ziarul, apoi mie asta mi se pare pornografie. Să dai un astfel de titlu, apoi mi se pare că ai avea dorințe bolnave.
Nu am știut, până la 15 ianuarie anul acesta, nici de ce a murit Eminescu - Editura Academiei a scos o carte cu părerea medicilor despre moartea lui, carte care s-a epuizat în aceeași zi, în timpul „omagierii” lui Eminescu la Academia Romana. Îngrijită de academicianul Eugen Simion - da, criticul suspendat din Umiunea Scriitorilor pentru că nu și-a plătit cotizația de membru. US care vrea să încaseze un timbru literar mai mare de la edituri, dar ea, în interiorul ei, nu prea își respectă îndatoririle, din moment ce nici cotizațiile nu prea și le plătesc membrii cei de onoare.

Nu știam toate acestea și drept să vă spun nici nu aș fi dorit să le știu. Știu însă că Eminescu al nostru  a scris Sărmanul Dionis, Scrisoarea I, Mai am un singur dor, Luceafărul. Că a fost revizor școlar și a militat pentru un învățământ care să pună elevii să gândească, nu să repete mecanic. Că-și iubea țara și nu se temea să-și salute semenii, la Viena fiind, în plin imperiu austro-ungar, cu îndemnul „Trăiască nația!”. Știu că datorită lui Asia a auzit de cultura română și mai știu că o indiană, Amita Bhose​ - Didi, sora mai mare a lui Eminescu - s-a stabilit în țara noastră din dragoste pentru opera lui Eminescu. Și-a dat doctoratul în Eminescu și a cercetat si scris despre opera sa, întru universalitate. În cele 14 volume de mai sus se află și un studiu al domniei sale - despre Proza literara a lui Eminescu și gândirea indiană - și transcrierea, însoțită de aparatul critic, a traducerii Gramaticii sanscrite mici a lui Franz Bopp, traducere din sanscrită pe care Eminescu o făcea între anii 1984-1986, la Iași.

Mai știu că indienii nu-și denigrează poeții naționali - n-o să vedeți un rând urât scris despre Tagore. Dar mai știu și că singurul român care a scris ceva urât despre Tagore a fost Mircea Eliade. În Maitreyi spune despre Tagore că e „codoș bătrân”. De-asta zic, poate că e o „dorință bolnavă” în mințile românilor, de a defăima și murdări. Să nu-i băgăm pe toți în aceeași oală, da, știu, voi, cei ce citiți nu sunteți ca ei etc. Dacă nu ne respectăm valorile eu cred că nu ne respectăm pe noi înșine și atunci cum să avem pretenția de a fi respectați de alții?