Tu te protejezi. Eu de ce nu mă protejez?
„Nu are rost să mă enervez, mă protejez, și așa nu schimb nimic.”
Deviza societății. Nu intervin când un puști își lovește colegul, pe stradă. Când vecina duce cățelul în grădinița blocului, ca să-și facă nevoile. Când pasagera din metrou urlă în urechea mea. Când femeia de la ghișeu o ceartă pe bătrână că se mișcă încet. Când... Oricând. Că oricum nu schimb nimic și nu are rost să mă enervez.
Să ne protejăm... De cine?
Eu una nu mă protejez deloc. Și constat că oamenii reacționează, totuși. Adică societatea se mișcă. Dacă îi atragi atenția omului de serviciu că nu a făcut curat în grădinița din fața blocului, până la urmă va pune mâna pe mătură. Dacă pui un anunț că s-a făcut curat și îți rogi vecinii să folosească coșul de gunoi o să vezi că din cinci, doi se cvor conforma. dacă îi atragi atenția celui din spatele tău, la coadă la poștă, că te deranjează că vorbește tare la telefon, va încheia convorbirea. Dacă îi vei spune funcționarei de la ghișeu că nu e corect să țipe pe bătrână, se va uita ciudat la tine dar se va conforma. Dar pentru asta trebuie să nu te protejezi. Adică să te implici. De fapt, să ai simț civic. Eu, recunosc, îl am. Nu pot altfel. Deși am crescut, până la 20 de ani, în pădure.
Eu cred că o societate nu se poate vindeca de cele rele dacă ne protejăm în sensul neimplicării. Nu țipând, chiar dacă ne-am enervat. Un pic de enervare nu face rău societății. Să-i spui unuia, pe ton normal, fără reproș, să strângă rahatul câinelui lui nu înseamnă că ți-ai stricat ziua si te îmbolnăvești de nervi. Eu cred că tocmai neimplicarea, nepăsarea ne-au adus aici - o Românie fără reguli, bun simț. Da, o să-mi spuneți că nu vreți să riscați să fiți bătuți pe stradă. Există și riscul ăsta, dar acum nu cred că e valabil sută la sută. Nu?
Deviza societății. Nu intervin când un puști își lovește colegul, pe stradă. Când vecina duce cățelul în grădinița blocului, ca să-și facă nevoile. Când pasagera din metrou urlă în urechea mea. Când femeia de la ghișeu o ceartă pe bătrână că se mișcă încet. Când... Oricând. Că oricum nu schimb nimic și nu are rost să mă enervez.
Să ne protejăm... De cine?
Eu una nu mă protejez deloc. Și constat că oamenii reacționează, totuși. Adică societatea se mișcă. Dacă îi atragi atenția omului de serviciu că nu a făcut curat în grădinița din fața blocului, până la urmă va pune mâna pe mătură. Dacă pui un anunț că s-a făcut curat și îți rogi vecinii să folosească coșul de gunoi o să vezi că din cinci, doi se cvor conforma. dacă îi atragi atenția celui din spatele tău, la coadă la poștă, că te deranjează că vorbește tare la telefon, va încheia convorbirea. Dacă îi vei spune funcționarei de la ghișeu că nu e corect să țipe pe bătrână, se va uita ciudat la tine dar se va conforma. Dar pentru asta trebuie să nu te protejezi. Adică să te implici. De fapt, să ai simț civic. Eu, recunosc, îl am. Nu pot altfel. Deși am crescut, până la 20 de ani, în pădure.
Eu cred că o societate nu se poate vindeca de cele rele dacă ne protejăm în sensul neimplicării. Nu țipând, chiar dacă ne-am enervat. Un pic de enervare nu face rău societății. Să-i spui unuia, pe ton normal, fără reproș, să strângă rahatul câinelui lui nu înseamnă că ți-ai stricat ziua si te îmbolnăvești de nervi. Eu cred că tocmai neimplicarea, nepăsarea ne-au adus aici - o Românie fără reguli, bun simț. Da, o să-mi spuneți că nu vreți să riscați să fiți bătuți pe stradă. Există și riscul ăsta, dar acum nu cred că e valabil sută la sută. Nu?
Comentarii