Profesor sau jandarm?
M-a întrebat cineva și m-am întrebat și eu dacă m-aș întoarce la
catedră. Din păcate, răspunsul e negativ. Nu, nu m-aș mai întoarce la
catedră. Cu părere de rău, totuși. Pentru că elevii sunt deștepți și
dacă-ți place profesia de dascăl, ai răbdare și ceva noțiuni de
pedagogie și psihologie, te respecți pe tine și-i respecți și pe cei din
fața ta, ei, bine, ai face treaba bună. Dacă-ți stăpânești și materia
atunci chiar că locul tău e la catedră.
Nu astea sunt problemele.
Dacă ai avea manuale bune - ce ciudat, nu? manualele bune sunt lăsate în afara școlilor și tu răsfoiești un manual din care nu ai ce alege, să ai o lecție cap-coadă ci ai niște noțiuni aruncate ca într-o găleată.
Dacă nu ai avea manuale dar ai avea posibilitatea să-ți desfășori ora după nivelul elevilor și după metode interactive, vii.
Dacă ai avea parte de respectul elevilor - admițând că și tu îi respecți și profesionalismul tău te face respectat, iar ca om nu ești un frustrat și un nemernic.
Dacă ai avea metode de sancționare - reale, care să conteze și să-l disciplineze pe elev.
Dacă toate aceste patru condiții ar fi îndeplinite, eu m-aș întoarce la catedră.
Nu discut problema salariului, că nici nu știu cât este, doar ca este mic. M-aș împăca și cu asta, vorbesc în nume personal. Deși nu e corect. Trec peste.
Dar atâta timp cât la o școală de elită zece minute după ce s-a sunat de intrare tu aduni elevii în clasă, zece minute încerci să-i convingi să-și închidă telefoanele, încă zece să-i faci să dispară mâncarea de pe bănci și să încerce să-și țină vezica fiindcă e imposibil ca un sfert din clasă să aibă probleme urgente exact în timpul orei, ei, bine, atunci nu are nici un rost să să fii profesor. Te poți duce la o grădiniță și ai măcar satisfacția că i-ai educat. Dacă tu nu îi poți sancționa că se ridică în picioare, că vorbesc, că râd, sau îi poți sancționa însă acele sancțiuni sunt de râsul curcilor, atunci ce să cauți la catedră? Dacă râde în timpul orei tocmai elevul care afirmă că un profesor trebuie să fie tolerant, sa nu-și judece elevii, să fie profesionist, iar tu ești așa, atunci ce să cauți la catedră?
Dacă un elev te poate amenința, te poate îmbrînci și chiar îți poate trage una după ceafă pentru că ți-ai permis să-i faci observație - nu e cazul la școala de elită de care vorbesc, dar e cazul într-o mulțime de școli de cartier, atunci ce să cauți la catedră?
De-i întrebi pe profesorii mai în vârstă și profesioniști despre învățământul de azi, mai întâi le vei auzi oftatul și mai apoi opiniile. Oftatul acela vine din durerea sufletului. Căci oamenii aceștia sunt ca un baraj în calea potopului. Mai rezistă cât mai rezistă, unii au deja multe fisuri făcute de vremuri dar când se vor duce și aceștia din sistem se va alege praful și pulberea de învățământ. Când se vor duce și aceștia, învățământul va fi ca un bar cu program prelungit: elevii vor veni ca să bea suc, ba chiar și o bere, să fumeze în veceul școlii, să butoneze pe telefon, să comande pizza când le e foame și să râdă. Să nu credeți că nu fac asta deja jumătate din timp.
De aceea zic pas, nu, mulțumesc. Nu sunt jandarm, nu sunt nici bonă, nici îngrijitoare la grădiniță, nici barmaniță.
Trăiască nația!
Nu astea sunt problemele.
Dacă ai avea manuale bune - ce ciudat, nu? manualele bune sunt lăsate în afara școlilor și tu răsfoiești un manual din care nu ai ce alege, să ai o lecție cap-coadă ci ai niște noțiuni aruncate ca într-o găleată.
Dacă nu ai avea manuale dar ai avea posibilitatea să-ți desfășori ora după nivelul elevilor și după metode interactive, vii.
Dacă ai avea parte de respectul elevilor - admițând că și tu îi respecți și profesionalismul tău te face respectat, iar ca om nu ești un frustrat și un nemernic.
Dacă ai avea metode de sancționare - reale, care să conteze și să-l disciplineze pe elev.
Dacă toate aceste patru condiții ar fi îndeplinite, eu m-aș întoarce la catedră.
Nu discut problema salariului, că nici nu știu cât este, doar ca este mic. M-aș împăca și cu asta, vorbesc în nume personal. Deși nu e corect. Trec peste.
Dar atâta timp cât la o școală de elită zece minute după ce s-a sunat de intrare tu aduni elevii în clasă, zece minute încerci să-i convingi să-și închidă telefoanele, încă zece să-i faci să dispară mâncarea de pe bănci și să încerce să-și țină vezica fiindcă e imposibil ca un sfert din clasă să aibă probleme urgente exact în timpul orei, ei, bine, atunci nu are nici un rost să să fii profesor. Te poți duce la o grădiniță și ai măcar satisfacția că i-ai educat. Dacă tu nu îi poți sancționa că se ridică în picioare, că vorbesc, că râd, sau îi poți sancționa însă acele sancțiuni sunt de râsul curcilor, atunci ce să cauți la catedră? Dacă râde în timpul orei tocmai elevul care afirmă că un profesor trebuie să fie tolerant, sa nu-și judece elevii, să fie profesionist, iar tu ești așa, atunci ce să cauți la catedră?
Dacă un elev te poate amenința, te poate îmbrînci și chiar îți poate trage una după ceafă pentru că ți-ai permis să-i faci observație - nu e cazul la școala de elită de care vorbesc, dar e cazul într-o mulțime de școli de cartier, atunci ce să cauți la catedră?
De-i întrebi pe profesorii mai în vârstă și profesioniști despre învățământul de azi, mai întâi le vei auzi oftatul și mai apoi opiniile. Oftatul acela vine din durerea sufletului. Căci oamenii aceștia sunt ca un baraj în calea potopului. Mai rezistă cât mai rezistă, unii au deja multe fisuri făcute de vremuri dar când se vor duce și aceștia din sistem se va alege praful și pulberea de învățământ. Când se vor duce și aceștia, învățământul va fi ca un bar cu program prelungit: elevii vor veni ca să bea suc, ba chiar și o bere, să fumeze în veceul școlii, să butoneze pe telefon, să comande pizza când le e foame și să râdă. Să nu credeți că nu fac asta deja jumătate din timp.
De aceea zic pas, nu, mulțumesc. Nu sunt jandarm, nu sunt nici bonă, nici îngrijitoare la grădiniță, nici barmaniță.
Trăiască nația!
Comentarii