Cea mai scurta lectie de franceza

Erau trei - o femeie si doi barbati. Ma priveau cu jena si cu aceleasi sentiment ii priveam si eu. Motivul era diferit, insa: eu imi oprisem privirea pe mainile muncite ale femeii si pe ridurile adanci brazdate pe fata. Aveau toti trei ochi obositi, de oameni truditi. Ei ma priveau cu jena cu care privesti un profesor de care-ti depinde soarta. Aveau dublul varstei mele acesti trei elevi intarziati, inscrisi la seral, pentru a-si pastra cine stie ce serviciu prapadit.
Din bancile in care se asezasera, la ora 7 seara, asteptau sa iau o creta si sa astern pe tabla niste cuvinte necunoscute, intr-o limba straina. M-am mai uitat o data la mainile lor, i-am intrebat cum ii cheama si, ocolindu-le privirea, le-am spus ca ne vedem data viitoare. Ora de franceza se terminase inainte de a incepe.
A fost cea mai scurta lectie 'predata' vreodata de mine.