Tudor Vladimirescu, Precupeții Vechi și Cella Delavrancea

 De ajungi cumva pe strada ce poartă numele poetului național, la intersecția cu strada Toamnei vei vedea, pe partea stângă a clădirii, o plăcuță comemorativă. Casa pare lăsată în paragină, în ciuda faptului că acolo se află un restaurant chinezesc - Templul Soarelui. Pe plăcuța din marmură albă, ce contrastează cu tot restul clădirii, scrie că în această casă a locuit până în anul morții Cella Delavrancea. Gardul din fier vopsit în roșu, bârnele din lemn ce străjuiesc intrarea vopsite și ele în roșu, tocurile ușii roșii, motivele florale roșii, de pe geam, chiar în apropierea plăcuței, un aparat de aer condiționat chiar deasupra plăcuței aparat ce parcă stă să cadă, toate astea dau un aer dezolant clădirii în care prietena reginei Maria cânta la pian și ținea salon muzical. Din viața pianistei, prezentată pe rador (linkul de mai jos) - afli că dorința testamentară a acesteia nu a fost respectată. Aici nu e nici un muzeu memorial.  
http://www.rador.ro/2015/08/09/portret-cella-delavrancea-104-ani-de-traire-artistica/

Dincolo de strada Toamnei dai cu ochii de biserica Precupeții Vechi, ridicată în 1773 de ctitori ai locului și îi găsiți povestea mai jos, în linkul crestinortodox. Afectată de cutremure, reconsolidată, pare că se retrage din ce în ce de la stradă iar exteriorul ei de un alb țipător contrastează cu locul și chiar cu interiorul. Clădire în stil brâncovensc, biserică a tuturor sfinților, ea pare a fi și a tuturor conducătorilor - Regele Carol I, Regele Mihai, mareșalul Ion Antonescu, numiți pe plăcuța de deasupra ușii de la intrare. Biserica e pustie, locul unde se aprind lumânările, la fel, căci „lumea e în vacanță”, după cum spune femeia ce are în grijă biserica. Grijă de biserică are însă Primăria sectorului 2, după cum te anunță o pancartă mare, de neam prost. Lucrările de reconsolidare se vor încheia în 2017. Ai însă impresia că se referă mai mult la aeșzământul social de lângă biserică, aparținând bisericii, la al cărui acoperiș lucrează de zor niște meșteri.

http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-precupetii-vechi-duminica-tuturor-sfintilor-140927.html





Privirea se mută în loc cu verdeață, acolo unde ajungem cu toții, acolo unde stă nemuritor, la doi pași de biserica Precupeții Vechi, Tudor Vladimirescu. Până de curând o piațetă, locul s-a transformat într-o junglă și sabia ridicată a revoluționarului pare că dorește să-și creeze drum prin tufișul arborilor ce l-au năpădit. Ce caută Tudor Vladimirescu aici te lămurești căutând date despre el - (recomandare - ultimul paragraf din linkul de mai jos).

 http://viataingorj.ro/ar/special/taina-casei-de-bani-a-lui-tudor-vladimirescu/

În piața aceasta a citit locotenentul Macedonski (tatăl poetului Macedonski ) Proclamația lui Tudor Vladimirescu, în 1920, piața numindu-se din acel an piața Domnul Tudor - răscrucea dintre străzile Mihai Eminescu, Toamnei, Precupeții Vechi și Dragoș Vodă. Numele sculptorului apare când Ștefan Tătărescu în articolul de mai sus, când Theodor Burcă - în cartea Povești cu statui și fântâni din Bucuresști a Victoriei Dragu Dimitriu, pagina 106  - editura Vremea (o carte pe care o recomand tuturor celor îndrăgostiți de istoria nespusă a Bucureștiului). Banii au fost donați de locuitorii mahalalei dar cum nu ajungeau s-a făcut apel la dărnicia primarului de atunci - Dem. I. Dobrescu. Așa a apărut, în 1934, statuia revoluționarului, turnată în bronz și așezată pe un soclu de 5 metri, împodobit cu un leu din piatră, soclu așezat și el pe un piedestal din trepte. La piept strânge steagul țării iar în dreapta înalță sabia, chemându-și pandurii la luptă. Acum la luptă mare cu sticlele se află cei din zonă, pe băncile piațetei, ascunse privirilor de frunzișul gros.

Casa în care a trăit Cella Delavrancea, acum restaurant și nu muzeu memorial

Bisrica Precupeții Vechi sau biserica tuturor sfinților

Sabia lui Tudor Vladimirescu pare că-și croiește drum în junglă (statuia e chiar în centrul fotografiei, lângă acoperișul din cărămidă)

Fotografiezi cele trei locuri vecine, încărcate de istorii uitate și neștiute, și îți spui, văzând o fotografie veche a bisericii Precupeții Vechi și a piațetei cu statuia lui Tudor Vladimirescu, că istoria era mai luminoasă în trecut. Care trecut nici tu nu mai știi, de e cel interbelic sau comunist. Cert e că nu e capitalist. Mașinile Dragonului Roșu se uită batjocoritor la tine, parcă spunându-ți - Nu mai e mult și înghițim tot...

Istoria e albă.