Pet-urile care nu lasă pete dacă ești Desculț în iarbă

În dimineața aceasta mașina de gunoi a venit devreme - a se înțelege pe la ora 9, momentul acestei însemnări. De la înălțimea balconului am văzut gura hulpavă înghițind peturi, doze de bere, de suc, de-a valma cu alte resturi menajere. Vor ajunge la o groapă de gunoi iar pescărușii aceia frumoși, albi, superbi, vor scotoci în mizerie pentru o bucată de pâine.

Ieri, în parcul IOR am reîntâlnit o doamnă cunoscută la Festivalul urban Femei pe Mătăsari. Îmi explicase atunci că vrea să pună în practică un proiect - am văzut acum că e o extensie a ce organizase și pe Street Delivery și cu siguranță că și la Femei pe Mătăsari. De reîntâlnit am reîntâlnit-o întâmplător, căci eram la plimbare cu Verzulia, bicicleta mea. Tocmai ce voiam să plec când, pe o insulă verde, la vreo sută de metri de acvariul natural - broaște țestoase, pești - am zărit... cărți. Uau, cărți! Am zbughit-o spre ele și parcă mi-a apărut raiul în fața ochilor. Cărți, biciclete Pegas, o tablă imensă de șah, pufuri pe care să te tolănești. Și toate astea în fiecare weekend, intre orele 16-20. O planșă mare anunța programul zilei - Curs de șah, curs de
qi gong, curs de dresaj vanin. Toate acestea la un pret... inedit: 25 de peturi sau doze de aluminiu.

„Desculț în iarbă” e un proiect de ecologie mentală, așa cum afirmă în prezentare inițiatoarea lui. Iar „Nu lăsa PETe în urma ta” este parte a acestui proiect . Până pe 25 septembrie în cadrul lui  se dorește strângerea
 a  1 000 000 de peturi și doze de aluminiu  care  vor fi valorificate în bani - cel puțin 5000 de euro care vor merge la două asociații - „Ador copiii” și „Kola Kariola”. Unde se duc banii decide fiecare donator de peturi - pentru prima asociație, care susține adopția copiilor abandonați  sau pentru a doua, care susține adopția cățeilor abandonați. Banii obținuți din vânzarea peturilor pot merge, desigur, la ambele asociații.

Cei mai interesați de proiect sunt părinții cu copii mici, aceștia dorind un alt viitor pentru copiii lor - ieri am schimbat câteva cuvinte cu inițiatoarea proiectului. Căra cărțile dintr-o parte în alta și cu coada ochiului am văzut un dicționar englez, Oxford. Nu știu de ce dar am avut impresia că și-a adus biblioteca personală, spre a fi „împrumutată” - contra a 25 de peturi. Tot cu 25 de peturi poți să te plimbi cu bicicleta, poți participa la cursuri.

Din câte am văzut, avea un singur voluntar. Or mai fi fost și alții dar nu i-am văzut. Voluntarul avea vreo 12 ani și era în slip, căra și el cărțile dintr-o parte în alta. A, mai erau parcă și doi căței, dar lor le era prea cald ca să se ridice de jos.

În jurul insulei - Insula Artelor - pensionarii făceau plajă în cosum de baie. Din când în când mai ieșeau pe alei și se răcoreau la cișmele. Mentalitatea lor o cunosc: e parcul nostru și facem ce vrem cu el (de la e blocul nostru, nu facem ceva ca să-l înfrumusețăm dar nici nu lăsam pe alții să o facă pentru că e al nostru și facem ce vrem cu el, adică nimic.).

Eu, una, o să strâng peturile și o să le duc pe insula celor desculți în iarbă. Oricum le arunc, nu? Oricum din când în când, de la ghenă le adună omul nostru de serviciu și le dă, pe un pet de bere, celui ce, la rândul lui, le adună pentru a le da mai departe pe un pet de bere. Dacă nu le adună ei ajung la mașina de gunoi și apoi la groapa de gunoi.

Locul pescărușilor nu e la groapa de gunoi ci pe lacul IOR. Locul copiilor abandonați e în familii, între oameni. La fel și al cățeilor. Locul nostru e între oameni. Iar oamenii ar trebui să meargă desculți în iarbă și să nu lase PETe în urma lor.

Verzulia va fi bucuroasă să ducă o pungă cu peturi și să calce pe iarba verde. Voi?