Un cavaler pentru eternitate

De câte ori ajung pe strada Ardeleni, la dentist, mai fac câțiva pași dincolo de intersecția cu strada Episcop Radu și privesc o casă. De fapt mai întâi înalț privirea spre acoperiș, cumva cu teamă că nu-l voi mai vedea pe cavalerul în armură. E încă acolo, deși casa în stil neoromânesc pare că se fărâmițează de la o zi la alta. Cavalerul în armură, ținând un ciocan în mâna ridicată, așezat pe acoperișul casei construite în 1933, monument istoric azi, are 3,5 metri și se află acolo ca semn al breslei tinchigiilor ornamentiști, proprietarul casei făurind decorațiunile din metal pentru clădiri importante ale Bucureștiului și nu numai :
sursa pentru lucrări - http://jurnalul.ro/timp-liber/casa/mesterii-de-altadata-1067.html

„

Palatul Functionarilor Publici, construit in 1904, in Piata Victoriei, care s-a prabusit in urma cutremurului din 1940.

Acoperisurile bisericilor Sf. Voievozi, Precupetii Vechi, Popa Tatu si Silvestru.

Cupola metalica impodobita cu statuia unui vultur cu aripile desfacute a fostului Palat al Camerei Deputatilor, astazi Palatul Patriarhiei, construit intre anii 1907-1908, dupa planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu.

Fostul sediu al Ministerului Lucrarilor Publice, in prezent Primaria Capitalei, realizat intre anii 1906-1910 dupa planurile arhitectului Petre Antonescu.

Fostul Palat al Camerei de Comert si Bursei, actual sediu central al Bibliotecii Nationale incheiat in anul 1911, proiectul apartinand arhitectului Stefan Burcus.

Cel de-al doilea corp al cladirii Fundatiilor Regale "Carol I", in prezent Biblioteca Centrala Universitara, construit intre anii 1911-1914.

Cupola metalica a Atheneului Roman, realizata in cursul celei de-a doua etape dintre anii 1912-1915.

In Craiova, Palatul Administrativ, realizat intre anii 1912-1913, in Sibiu, Mitropolia, iar la Cluj, Catedrala.”

(Pentru mai multe despre viața și opera lui Alexandru Dimitriu vezi linkul de mai sus)


 De pe plăcuța așezată pe clădirea cu ziduri scorojite care ne anunță că avem de-a face cu un monument istoric, mai aflăm că Alexandru Dimitriu a realizat decorațiunile metalice și pentru Gara de Nord.

Este o casă superbă, dar din care viața e alungată - nimic nu pare a mai trăi, nici plantă nici ferestre nici nimic. Balconul stă să cadă, zidurile își strigă tristețea scorojindu-se.

De sus, cavalerul nici măcar nu te mai privește. Ce ar mai fi de văzut?