Cerșetorul

- Îmi dați și mie un leu să-mi iau ceva de mâncare?
M-am făcut că nu-l aud. Nu dau bani cerșetorilor. De când am văzut Filantropica dar și înainte de asta. Pentru că nu rezolv nimic cu asta. Nu dând un leu ai conștiința împăcată că ai făcut ceva pentru un om al străzii.

Și totuși... un gând de vinovăție mă apasă acum deși știu că vă dispărea alungat de altele și altele. Va fi o umbră mai târziu și va dispărea așa cum dispar multe vieți cu care ne-am intersectat o clipă doar. Peste 10 ani nici nu-mi voi mai aduce aminte că la ușa magazinului din sat stătea un bătrân cu barbă, cerșind un leu ca să-l bea la birtul improvizat din gară.

- Ia te uită, v-ați ajuns, aveți și cerșetor, i-am zis mamei, ironică.
- Da, e un om din comună, culmea că are casă, dar l-au alungat...I-am dat un leu când m-am dus la magazin. Știu că s-a dus la birt apoi, dar am zis să fie de bogdaproste.

Dormea prin gară, cine știe pe unde. Aștepta probabil primăvara, numai că a venit iarna și a venit și gerul.
Și singurul cerșetor al comunei a fost găsit mort, înghețat, azi dimineața. În gara unde ajung  toți cei ce dau sau nu dau un leu cerșetorilor. În comuna ce are un cămin de bătrâni, o școală ajutătoare, asistență socială la primărie. În comuna în care bătrânul avea o familie.