Printre nori de praf

În spatele tău, pe linia de tramvai, două salvări cu sirenele pornite trec precum acceleratul. Nori grei de praf se ridică și-ți intră în haine, păr, nu ai cum să fugi, cum să te scuturi, ești pe refugiul tramvaiului și aștepți la semafor, să se facă verde, să treci strada. Praful îți intră în gură și pentru prima dată de când ești în București simți particulele de praf printre dinți. Ești prizonieră aici, mașinile trec prin fața ta, norii negri de praf te îmbrățișează. Lângă tine, imperturbabilă, o tânără vorbește la telefon. Un bărbat așteaptă tramvaiul, ceva mai încolo, iar în stânga ta un altul dă cu bidineaua plină de aracet pe un generator, pregătind terenul pentru un nou afiș. Un nou concert, doamnelor și domnilor!

Prin spatele tău trece iar o salvare, de data asta în sens invers, pe aceleași linii de tramvai, din nou praful îți intră în gură și abia mai respiri.

Și brusc te gândești la cei trei care au avut nevoie de salvare și da, nu te mai deranjează nimic, și da, îți spui, un nou concert, doamnelor și domnilor!