Dor de Didi - Amita Bhose

Dragă Didi,

Numărăm anii care ne despart, sunt 26. Exact 26 de ani aveați când ați venit în România. Cine ar fi crezut că veți rămâne aici pentru totdeauna, îndrăgostită de Eminescu și de noi?

Noi suntem bine, pe cât se poate. Nu, nu-l iubim pe Eminescu mai mult ca dumneavoastră, deși ar trebui. De fapt nu-l mai iubim deloc, e cadavrul din debara. Ați fi tristă dacă ați mai fi acum printre noi. Căci nu, nu suntem mai buni ca atunci când ne-ați lăsat. Poate că nici nu v-ați mai găsi rostul, cine știe. Sau poate că ați fi reușit să duceți la bun sfârșit ceea ce oamenii vechi cu haine noi v-au șters de pe fața pământului de două ori.
 
Ar fi multe de spus, Didi. Că ne lipsiți, nouă, celor ce v-am cunoscut și cărora ne-ați oferit o cană cu ceai și dragostea dumneavoastră. Că ne e dor de dumneavoastră și că uneori vă certăm, în gând, că ați plecat prea repede.
 
Cred însă că o să vă bucure când o să vă aflați că mulți vă zic Didi - sora mai mare a lui Eminescu. Și că vă aflați în inima lor.
 
În rest, deși ați reușit să traduceți intraductibilul „dor” în limba dumneavoastră și a lui Tagore, el nu poate fi tălmăcit în limbajul tristeții. Căci tare dor ne e de Didi, draga noastră Didi, Amita Bhose.