Dragă domnule Dan Barna,

(Nu vă speriați, nu-mi sunteți deloc drag, dar așa se începe o scrisoare).

 

Ce mai faceți, sper că sunteți bine, dumneavoastră și ai dumneavoastră. Noi suntem bine, pe cât se poate. Vreau să vă spun că vă admir. Cred că în sângele dumneavoastră curge și un pic de albastru, căci scena aceea cu ochelarii l-ar face și pe împăratul Nero să fie invidios, lui nu i-ar fi ieșit în veci, adevărat, el era ceva mai scund, dar în nebunia lui avea un pic de considerație față de oamenii care-l slujeau, el a dat foc doar Romei, dumneavoastră ați incendia Bucureștiul pornind de la noi, adevărul e că nici departe nu sunteți. Oricum, vreau să vă spun că vă admir pentru că gestul acela cu ochelarii arată exercițiu, nici nu ați clipit. Pentru cei ce nu au văzut, permiteți-mi să rezum - v-au căzut ochelarii în fața mesei, în parlament, vecinul dvs a făcut un semn cuiva să vină să-i ridice, acesta a venit, dvs ați privit în față, în continuare, netulburat, doar ați arătat cu degetul, peste masă - ce înseamnă mâna lungă, domnule! - locul unde au căzut. Maiestuoasă scenă, ce mai, nici un negustor de sclavi nu ar fi făcut un gest de o atare superioritate... Natural, se vede că aveți în sânge comportamentul.

 

Apoi vreau să vă mai spun că am mai zărit câteva momente de la o emisiune, erați invitat la cină și povesteați așa frumos cum ați trăit, ca student, cu iaurt și făceați economii ca să ieșiți la un suc cu actuala soție. M-ați înduioșat, ce mai. Nici gazda nu era pregătită pentru așa ceva, dovadă că a rămas cu gura căscată. Se vede că ați fost un bun ascultător, poate vreo rudă scăpătată - dar nu, nu se poate să aveți dvs vreo rudă scăpătată, poate vreun vecin v-o fi povestit. Sau o fi fost vreun vis? Ce coșmar, nu?

 

Ziceam că vă admir. Vă admir pentru că aveți încredere în români că vor înțelege că veți mări vârsta de pensionare. Vă admir naivitatea. Nu, dragă domnule Barna, vă asigur eu că nu vor înțelege, vă vor înșela încrederea. În români să nu vă încredeți, mai ales dacă sunt politicieni. Dar știți și dvs cum stă treaba.

 

Eu vă scriu ca să vă povestesc un pic cum e pe aici prin piața Obor. Adică eu pe ei îi iau ca etalon de speranță de viață. Știu că dvs îi luați pe ceilalți, cei care au ieșit la 45 de ani la pensie și care vor ieși tot la 45 și în noua formulă - de unde și media de vârstă cât de cât, că dacă ne luăm după ăștia ce vin în Obor pe la 70 de ani ar trage obloanele toți. Haideți să vi-i descriu un pic. Eu i-am văzut bine. Mai bine înainte de pandemie, acum îi văd mai rău. Nu, eu văd bine, am ochelari - și mi-i ridic singură, chiar dacă sunt patroană (adevărat că tot eu sunt și subalternă, deci nu sun un bun exemplu). Ziceam că-i văd pe ei rău, că sunt mai strâmbi, mai cocârjați, în bastoane, îmbrăcați prost, în lucruri vechi, gri, merg ca niște zombi, de au devenit și agresivi. De s-așază pe o bancă o fac ca să-și tragă sufletul, nu ca să privească cerul și de vorbit cu vecinul de bancă vorbesc numai despre boli și medicamente. Viața lor e o târâre permanentă și de i-ar vedea pensionarii din alte țări - alea civilizate, ale lui Cîțu - ar crede că s-au deschis canalele și au ieșit la suprafață homleșii. Eu să știți că mă ofer voluntară, pot să vă fac un tur al pieței Obor, deși vă garantez că și de stăm un pic la intrare vă lămuriți cum stă treaba. 

 

De-asta vă scriu, dragă domnule Dan Barna. Că mi-am dat seama că nu aveți toate datele, sunteți indus în eroare, nu v-a dus nimeni prin vreo piață, ceva, pe o stradă, pe la vreo farmacie, pe la vreo policlinică, să vedeți nu România educată, România reală. Că pe ăștia care ies la pensie la 45 și o mănâncă încă 45 de ani - , de sunt încă verzi la 90 de ani, domnii colonei de armată și de securitate, domnii magistrați, haideți că pe ăștia îi știți dvs bine.

Deci, dragă domnule Dan Barna, când doriți să vă fac turul pieței Obor o să rog să-mi dați de știre. O să vă rog doar să vă luați și ochelarii și să-i lipiți de nas, că eu nici bătută nu-i ridic și apoi e posibil că dacă vă recunoaște cineva să vi-i calce în picioare. Din greșeală, desigur. A, și vă rog să luați dvs un cărucior dintr-ăla de piață, da, la Obor așa se merge. Și niște cash. Cardurile sunt pentru pensionarii de 45 de ani.

 

Acestea fiind spuse, vă doresc tot bine pe care-l doriți poporului.

 

PS pe post de pont: la etajul 1 au iaurt dintr-ăla bun, poate vă apucă nostalgia câteodată și vreți să vă amintiți cum e, că de nu i-aș vedea cum sunt îmbrăcați pe amărâții ăștia sigur aș zice că și ei tot de nostalgie cumpără tacâmuri. A, stați, lăsați, vă explic când ne vedem ce înseamnă „tacâmuri”.

0 comentarii

Scrie un comentariu...