Ce va rămâne?

 

Plecat pe 7 august 1941, Rabindranath Tagore, primul asiatic laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în 1913, avea să fie cunoscut în România încă din acel an. Prin traduceri realizate din franceză, engleză, germană. În 1924, medicul scriitor George Ulieru traducea Gitanjali din franceză, după varianta lui Andre Gide. O capodoperă. Iar peste ani, în 1959, Didi - Amita Bhose avea să citească, în manualul de limba română de la Universitatea București, Ce te legeni... A avut impresia că-l citește pe Tagore în română. 
 
Didi este singura traducătoare a lui Tagore direct din bengali în română iar când cortegiul a trecut pe strada casei lui Didi din Calcutta - Didi, la cei 8 ani ai săi, de la balconul casei lui august 1941, nu a știut cum să-și explice ceea ce vedea. Mult mai târziu a înțeles: A văzut marea purtându-l pe Dumnezeu.
 
Didi l-a tradus pe Tagore - poezii, piese de teatru, epistole, autobiografie. I-a dedicat studii, a conferențiat pe tema Eminescu și Tagore, i-a dedicat, anual, la Universitate, spectacole unde studenții săi recitau din traduceri proprii din bengali, sanscrită. Cântau cântecele lui Tagore. În 1981, studenții de atunci au regizat și jucat Dragostea încurcă dragostea descurcă.
 
„Poet, filosof, romancier, eseist, estetician, dramaturg, actor, regizor, cântăreț, compozitor, coregraf, pedagog și pictor, Rabindranath Tagore a dat lumii tot ce este frumos în lume. Bogata sa activitate de peste 60 de ani n-a fost decât o sinteză a marilor valori culturale și spirituale ale lumii, imaginația sa n-a lăat nici un domeniu de artă neexplorat,gândirea sa a cuprins cele mai înalte idei și cea mai subtilă sensibilitate a sufletului omenesc.” - Didi - Amita Bhose.
 
Iar Tagore spunea: „Dacă vreți să vă aduceți aminte de mine atunci când nu voi mai fi pe pământ, nu faceți nici o comemorare, nu țineți nici o ședință. Veniți doar în pădure și ascultați trilul păsărilor.”
 
Ce va rămâne?
Ce va rămâne din tot ce am scris?
O, știu bine, valul necurmat al Timpului
Zi de zi va căuta să întoarcă
Creația mea în neant.
Doar în Sinele meu sunt încrezător;
din această cupă am băut zi și noapte
nectarul nesecătuit al universului.
Clipă de clipă
Rost și-a aflat aici iubirea.
Durerea n-a supus
praful n-a înăbușit
arta sa.
Știu, când voi părăsi
terenul de joacă al lumii,
sta-vor crângurile martori
în toate anotimpurile înflorite
iubirii ce purtasem acestui univers.
Numai această iubire e adevărată,
e tot ce mi-a dăruit viața.
Când va sosi vremea să-mi iau rămas bun,
acest adevăr nu se va ofili
el va nega Moartea.
 
28 noiembrie 1940 - traducere din bengali de Didi. Din volumul Soarele din prima zi, editura Cununi de stele.










 

Comentarii

Postări populare