Despre scârbă

 

Sunt oameni pe lumea asta care sunt foarte ocupați. Au cariere, nu-și pierd vremea cu mărunțișuri, cum ar fi schimbarea unor țevi pe coloana scării de bloc, poate să și cadă blocul. Nu salută, nu vorbesc cu nimeni, nu vin la ședințe, nu există vecini, nu există comunitate, nu există nimic. Când au însă o problemă - cum ar fi o infiltrare a apei în tavanul băii - au pretenția ca toată lumea să fie la dispoziția lor. Ei nu au avut vreme să lase meșterii să intre în casă, tip de vreo două luni, ca să schimbe țevile comune, însă vor ca toată lumea să aibă acum vreme pentru problema lor. Ba mai mult decât atât, odată intrați în casa ta, că deși nu mai ești președintă ești în comitet, timp de o oră îți varsă-n cap toate problemele lor, de te întrebi dacă nu cumva au greșit adresa și regreți că ai fost politicoasă. Le spui cam ce e de făcut în cazul acesta, ca rezolvare, ei o tot țin că vor chema poliția pentru situația asta și că sunt persecutați. Și vin a doua zi iar la ușa ta, când tu te pui în ușă de data asta și-ți bat obrazul că ești în comitet și că trebuie să le rezolvi problema, că au văzut că te-ai implicat mai devreme, când curgea apa de la etajul 1. Și tu rămâi mască și zici:

- Doamnă, intram în bloc și curgea apa șiroaie de la balcon. Dumneavoastră nu v-ați fi oprit? Nu ați fi încercat să luați legătura cu proprietarii, cu cineva?

Și doamna o ține însă pe a ei, că trebuie să te implici și în cazul ei.

- Știți ceva, doamnă? zici tu, la capătul răbdării. Nu trebuie nimic. V-am dat niște sfaturi ce să faceți. Nu trebuie eu să vă rezolv problema. Dumneavoastră nu ați venit niciodată, dar niciodată la vreo ședință...

- Deci asta era? De-asta nu vă implicați! Nu am venit de scârbă! Nu o să vă mai deranjez.

- Vă rog!

Și am închis ușa. Ei, apoi dacă ți-e scârbă și ai numai drepturi atunci află că ai și obligații. Așa funcționează lucrurile pe lumea asta.