Din prea multă dragoste

 

În iernile anilor 80-90 Didi purta un capot din molton, făcut de mama Elenei Andronache.  Iar mama mea îi făcuse un pulover din lână nevopsită și Didi, reîntoarsă cândva dintr-o vacanță din India ne-a povestit, râzând, că o opreau oamenii pe stradă și-i pipăiau puloverul. Didi se spăla pe cap cu apă rece - vara - când nu era apă caldă, și nu prea era. Se temea de gheață și purta pe tălpile cizmelor niște crampoane care-i dădeau siguranță, siguranță asigurată și de studentul/studenta care o însoțea pe drumul de acasă la Universitate și invers. De mâncat mânca tot ce mâncau și românii acelor vremuri, însă știu că nu pierdea vremea gătind - odată mi-a spus că o tot invita cineva la masă, o persoană care o tot deranja. ”Dar eu nu am timp să gătesc pentru ei - domnul respectiv și soția acestuia - să-i invit la rândul meu la masă”. Pentru noi însă, studenții săi dragi, avea timp să ne gătească de ziua dânsei. Și să ne ofere ceai ori de câte ori îi treceam pragul. Mi-aduc aminte că mama i-a dăruit într-o iarnă un fazan pe care Didi a spus că l-a păstrat în congelator pentru a-l pregăti de ziua sa, pe 9 februarie, așa că de ziua dânsei am mâncat fazan pregătit în stil indian. A trăit românește, în frig, cu mănuși în mâini la cursuri - într-un articol spunea că vedea răsuflarea înghețată a studenților săi în sala de curs însă lumina privirii lor i-a dat puterea să meargă mai departe. A fost urmărită tot timpul de securitate, ca nu cumva să fie spion, când Didi îl „spiona” doar pe Eminescu. În ultimii doi ani de viață - culmea, după Revoluție- a fost hărțuită de oameni mărunți care o doreau plecată din țară pentru că le putea dovedi impostura. O sunau în creierii nopții și tăceau pe fir, o cursantă de la hindi a și dat năvală peste dânsa la cursuri și a dat-o afară.... spunând că e cursul ei....

Didi ar fi putut trăi foarte bine în India sau oriunde în Europa. Avea bani, avea activitate de scriitoare, traducătoare. A trăit însă printre noi, cu salariu în lei, mergând cu troleibuzul, îmbrăcând iarna un capot din molton. Din dragoste pentru cultura română și pentru poporul român. Și a fost foarte fericită aici, pot spune cu mâna pe inimă.