Domnului profesor, cu dragoste

În urmă cu 30 de ani am primit un sfat pe care l-am înţeles şi l-am urmat mai târziu:
- Dacă nu citiţi în fiecare zi cel puţin 30 de pagini dintr-o carte, înseamnă că trăiţi degeaba!
Îndemnul venea nu de la profesoara de română, aşa cum s-ar putea bănui, ci de la profesorul de tehnologie, un inginer tânăr, frumos, de care câteva colege erau şi îndrăgostite în secret ori nu. (Nu, eu eram îndrăgostită de un coleg mai mare).

Sfatul lui l-am urmat în facultate şi l-am înţeles tot atunci. Însă pe domnul profesor nu l-am mai văzut de la terminarea liceului decât de două ori. Mi-a fost jenă să mă prezint şi să-i mulţumesc. Au trecut ceva ani de atunci. Între timp am învăţat să-mi înving jena şi să mulţumesc. Primim atâtea lucruri urâte din partea celorlalţi şi le reproşăm lucrul acesta, încât ar fi păcat să nu le şi mulţumim atunci când fac un gest care pe noi ne ajută sau ne îmbogăţeşte viaţa, mai ales când acesta nu are efecte imediate şi verificabile.

Şi iată că, săptămâna trecută, la Gaudeamus, în faţa standului apare... domnul profesor. Nu-i mai ştiam numele, nu-mi mai ştia numele, şi-a amintit doar clasa din care făceam parte pentru că o aveam colegă pe fata directoarei.
I-am spus:
- Domnul profesor, vă prinsesem slăbiciunea, cum veneaţi la oră începeam să fac gălăgie şi ziceaţi: "Muşat, ieşi afară, m-am săturat de tine!" Dar ne-aţi dat un sfat pentru care vreau să vă mulţumesc: "Dacă nu citiţi în fiecare zi cel puţin 30 de pagini dintr-o carte atunci înseamnă că trăiţi degeaba!". Să ştiţi că l-am urmat şi mi-a prins bine. Şi de mult timp vreau să vă mulţumesc.
A zâmbit:
- Dacă vă dădeam afară înseamnă că eram foarte tânăr. Acum nu ştiu cum să-i mai adun în clasă.

I-am oferit Fata batrână cu mare drag. A privit-o şi a zis:
- E prima mea realizare de acest gen.
Am râs:
- Şi a mea.

L-am privit depărtându-se. Şi m-am simţit mult mai senină.