Tot despre gesturile mărunte
Localul cu pricina, cel în care se afla Jean Constantin, era un pic mai sus de Cazinoul din Constanţa, pe faleză. Singurul deschis în acel început de primăvară care încă nu atrăgea turişti. Doar trei mese ocupate, între noi şi masa lui Jean Constantin se afla o masă goală, dar actorul vorbea tare astfel încât, fără să vrem, auzeam tot ce se vorbea la masa lui. Curios, deşi nu-mi place când se vorbeşte tare, vocea lui nu mă deranja, din contră. Râdea sănătos, sărbătoreau cu toţii ceva. Am reţinut mai ales faptul că, din când în când, Jean Constantin îi spunea celuilalt:
- Te roagă Jean!
Vorbea despre el la persoana a treia,nu spunea "Te rog eu!" ci recurgea la această formulă, persoana a treia, ca pentru a sublinia că nu-l roagă un oarecare, ci însuşi Jean Constantin. Să nu mă înţelegeţi greşit şi nici să nu-l înţelegeţi greşit, tonul nu era al unui vanitos, era tonul unui om modest, mai întâi de toate modest, dar aşa vorbea el. Acel "Te roagă Jean!" întărea rugămintea, era gen: "Hai, măi, ce mama dracului, dacă te rog eu!".
M-am distrat atunci, auzindu-l. Şi apoi, avea tot dreptul să vorbească astfel despre sine, "Te roagă Jean!"
Restul deja îl ştiţi de ieri.
- Te roagă Jean!
Vorbea despre el la persoana a treia,nu spunea "Te rog eu!" ci recurgea la această formulă, persoana a treia, ca pentru a sublinia că nu-l roagă un oarecare, ci însuşi Jean Constantin. Să nu mă înţelegeţi greşit şi nici să nu-l înţelegeţi greşit, tonul nu era al unui vanitos, era tonul unui om modest, mai întâi de toate modest, dar aşa vorbea el. Acel "Te roagă Jean!" întărea rugămintea, era gen: "Hai, măi, ce mama dracului, dacă te rog eu!".
M-am distrat atunci, auzindu-l. Şi apoi, avea tot dreptul să vorbească astfel despre sine, "Te roagă Jean!"
Restul deja îl ştiţi de ieri.
Comentarii
Iar pe Nici Constantin pot sa spun ca l-am cunoscut si eu prin natura meseriei, era prin anii 98 o rubrica in revista Femeia -o, ce povesti frumoase se scriau atunci - Doi pe un balansoar, unde era prezentat un cuplu celebru, si uite asa am ajuns eu in casa Manditei si a lui Nicu Constantin....