Despre solidaritate
Vecinii mei s-au întors. Azi dimineață, după o lipsă de aproape o lună. Nu, nu au fost în vacanță. Ea e răgușită și probabil că va fi așa multă vreme, el are mâinile și un ochi bandajați. Când am urcat în lift împreună cu ei, am văzut pe chipul lor multă suferință și amărăciune.
În noaptea de Bobotează, când a fost incendiu în bloc la ora 3 noaptea, ei doi - au vreo 30-35 de ani - au coborât, de la etajul 6, pe scări, pe urma mirosului de ars. S-au gândit că arde un apartament și cum în bloc sunt mulți pensionari, s-au gândit să ajute. Nu vedeau nimic, era fum gros și când au ajuns la ușa de la intrare nu au putut ieși - fiindcă scara are interfon nu numai la intrare dar și la ieșirea din bloc. Un interfon care nu funcționa fiindcă toate cablurile erau arse iar cheia nu putea fi folosită pentru că nu se vedea nimic din cauza fumului gros dar și fiindcă era atât de fierbinte ușa că nu putea fi atinsă. El a încercat să deschidă ușa izbind cu picioarele în ea, dar fără succes, după care au încercat să urce scările. Fumul era atât de gros și înecăcios încât le-a distrus corzile vocale iar el, când a pus mâinile pe balustradă, s-a ars. Acum am văzut că a avut probleme și la un ochi.
N-am stat prea mult de vorbă, doar câteva minute, erau dornici, săracii, să ajungă acasă la ei. El spunea că a fost cinci zile în stare critică dar n-o spunea pentru a fi compătimit ci cumva, cu tristețe.
- Bine că n-a fost copilul acasă, a adăugat ea. Deși dacă ar fi fost copilul acasă nu cred că am fi ieșit.
Cine poate ști? Eu cred că totuși ar fi ieșit, poate doar el.
Au vrut să ajute. Când au venit pompierii, aceștia s-au chinuit vreo 10 minute ca să deschidă ușa de la intrare, le-a aruncat cineva o cheie până la urmă și au izbutit să intre. Spărseseră geamul ușii, crezând că în interior e un mâner, ca la toate ușile, și că-l pot trage. Dar, nu. Noi avem interfon și la ieșirea din bloc. În cele 10 minute cât au încercat să intre, am fi putut sări cu toții în aer.
Ce e trist e că oamenii nu vor, nu pot să învețe nici din propria experiență. Acum interfonul e la loc.
Din cauza acestui interfon, doi oameni puteau muri, doi oameni care au ieșit din apartament ca să-i ajute pe cei mai în vârstă, acei oameni în vârstă care au pus la loc interfonul, la ieșirea din scară. Din cauza acestui interfon noi toți puteam fi acum morți, dacă se fisura conducta de gaze cât au încercat pompierii să intre în scară.
Acești doi oameni, tineri, vecinii mei, sunt eroi anonimi. Nu le va mulțumi nimeni, niciodată, pentru gestul lor, ba din contră, oamenii vor spune că au ieșit din casă când nu trebuia să iasă.
Eu una însă, le mulțumesc aici. Nici măcar nu știu cum îi cheamă, dar știu că sunt OAMENI.
În noaptea de Bobotează, când a fost incendiu în bloc la ora 3 noaptea, ei doi - au vreo 30-35 de ani - au coborât, de la etajul 6, pe scări, pe urma mirosului de ars. S-au gândit că arde un apartament și cum în bloc sunt mulți pensionari, s-au gândit să ajute. Nu vedeau nimic, era fum gros și când au ajuns la ușa de la intrare nu au putut ieși - fiindcă scara are interfon nu numai la intrare dar și la ieșirea din bloc. Un interfon care nu funcționa fiindcă toate cablurile erau arse iar cheia nu putea fi folosită pentru că nu se vedea nimic din cauza fumului gros dar și fiindcă era atât de fierbinte ușa că nu putea fi atinsă. El a încercat să deschidă ușa izbind cu picioarele în ea, dar fără succes, după care au încercat să urce scările. Fumul era atât de gros și înecăcios încât le-a distrus corzile vocale iar el, când a pus mâinile pe balustradă, s-a ars. Acum am văzut că a avut probleme și la un ochi.
N-am stat prea mult de vorbă, doar câteva minute, erau dornici, săracii, să ajungă acasă la ei. El spunea că a fost cinci zile în stare critică dar n-o spunea pentru a fi compătimit ci cumva, cu tristețe.
- Bine că n-a fost copilul acasă, a adăugat ea. Deși dacă ar fi fost copilul acasă nu cred că am fi ieșit.
Cine poate ști? Eu cred că totuși ar fi ieșit, poate doar el.
Au vrut să ajute. Când au venit pompierii, aceștia s-au chinuit vreo 10 minute ca să deschidă ușa de la intrare, le-a aruncat cineva o cheie până la urmă și au izbutit să intre. Spărseseră geamul ușii, crezând că în interior e un mâner, ca la toate ușile, și că-l pot trage. Dar, nu. Noi avem interfon și la ieșirea din bloc. În cele 10 minute cât au încercat să intre, am fi putut sări cu toții în aer.
Ce e trist e că oamenii nu vor, nu pot să învețe nici din propria experiență. Acum interfonul e la loc.
Din cauza acestui interfon, doi oameni puteau muri, doi oameni care au ieșit din apartament ca să-i ajute pe cei mai în vârstă, acei oameni în vârstă care au pus la loc interfonul, la ieșirea din scară. Din cauza acestui interfon noi toți puteam fi acum morți, dacă se fisura conducta de gaze cât au încercat pompierii să intre în scară.
Acești doi oameni, tineri, vecinii mei, sunt eroi anonimi. Nu le va mulțumi nimeni, niciodată, pentru gestul lor, ba din contră, oamenii vor spune că au ieșit din casă când nu trebuia să iasă.
Eu una însă, le mulțumesc aici. Nici măcar nu știu cum îi cheamă, dar știu că sunt OAMENI.
Comentarii