La Jale nu e jale

 A treia zi

Jale.

Jale e numele stațiunii, pronunțat „Iale”. Relativ aproape de Himare - 10Km?

Parcagii te întâmpină și dacă pe tine te enervează toți bărbații aceștia care te îmbie să parchezi la ei în curți - oricum la liber nu ai loc - îți imaginezi cât de mult se enervează un occidental când ajunge cu mașina în inima Bucureștiului și un individ îl ghidează să pacheze mașina pe un loc la liber și-i cere bani. Parchezi în grădina unuia - până la 18:00, 300 lek, la 18 omul închide curtea, gata, și o iei spre plajă. Observi un spațiu de promenadă recent construit și vezi vreo 15 inși lucrând la un zid despărțitor de vreo 60 de centimetri înălțime și vreo 60 lățime, dacă nu mai mult, din piatră cimentată. Se mișcă precum termitele, repede, fiecare știe ce are de făcut, nu se încurcă unul pe celălalt și în jumătate de zi cât stai tu la plajă ei ridică vreo 15 metri de zid. Te întrebi în cât timp ridică ei o casă.

Plaja e curată, din pietre - de nu ai încălțări pentru pietre îți fac pietrele un masaj de nu-ți mai trebuie toată viața - iar marea, of, marea e de luat acasă. O mare limpede ce-și schimbă nuanțele și te îmbată. Observi mulți tineri albanezi - în grupuri -, nu sunt gălăgioși sau ostentativi. Tinerele sunt absente de la plajă și din servicii - foarte rar vezi o fată-chelneriță.


La întoarcere, chiar la ieșirea din parcare luați doi autostopiști - un cuplu tânăr de polonezi. Trăiesc în Danemarca, au prieteni români - un designer vestimentar, un arhitect -, ar vrea să viziteze și Bucureștiul cândva, poate la anul. Gândești că în comun cu Albania vom mai avea doar gunoaiele, asta dacă nu cumva până la anul albanezii nu se dezmeticesc și nu cumva fac o curățenie de stă mâța-n coadă. Vă despărțiți la intersecție - ei pornesc spre Dhermi, voi o luați spre Himare.

Notă: Nici o fotografie și fragment de text nu pot fi reproduse fără acordul autoarei