Cum s-a făcut de-am rămas fără femeie de serviciu

Eu, de-a lungul sfertului de veac de când locuiesc aici am prins cam trei-patru persoane care se ocupau de curățenie. Ultima a fost o doamnă care, acum vreo doi ani când a fost angajată cu jumătate de normă la noi, era spirt. Adică mătura parcarea și vicepreședintele o trăgea de mânecă să n-o mai măture, că nu intră în atribuțiile ei. Discretă, amabilă, zâmbitoare mereu.

- Ce mai faceți? o întrebam.

- Bime, mulțumesc, mă bucur de ziua asta frumoasă.

O plăcere.

Ei, și au fost alegerile. Și m-am ales președintă. Și doamna a sărit în sus de bucurie, pentru că nu mai e in noul comitet vicepreședintele care o teroriza. Și eu m-am bucurat pentru ea, căci știu ce înseamnă să lucrezi sub presiune, teroare.

Și după cum știți că am mai scris, am mai ieșit și eu prin fața blocului, să mai adun o hârtie, să mai mătur prin parcare, să mai ud o floare.

- Vai, zicea ea punându-și mâna la gură, dar se poate, lăsați că fac eu.

Se și înroșea de rușine.

De vreo două ori a cam trebuit însă să-i atrag atenția că nu prea-și face treaba. A plâns, dându-mi dreptate, și și-a cerut scuze. Vreo lună a fost brici. Apoi iar s-a culcat doamna pe-o ureche. Dânsa lucrând la două scări și pe la ora 10 fiind lacătul pe ușile ghenei.

Într-o vineri, pe la ora 15, îi dau un sms că nu a măturat. Luni dimineața era toată o furie.

-Vă rog să-mi faceți observațiile în timpul programului.

- Vă rog să mă scuzați că v-am deranjat, i-am zis și i-am întors spatele.

Că doar nu credeți că a înțeles altceva din comporatamentul meu decât ce era de înțeles: că poate să nu facă nimic. Ceea ce a și făcut.

După o săptămână i-am trimis un sms prin care-i reaminteam că are carte de muncă la noi, că îi plătim CAS, impozite etc.

Iar a fost brici vreo lună.

Și am început zugrăvitul pe scară.

- Știți, să nu ziceți că fac, că fac, o să vin dimineața să spăl scările înainte de zugravi. Să știți că aș veni și mâine - sâmbătă dimineața (ea nevenind niciodată în vreo sâmbătă) - dar fiind sărbătoare poate mă duc și eu la biserică.

Și a venit ziua de luni, apoi a venit cea de marți, zugravii coborau cu zugrăvitul, nu se întâmpla nimic în urma lor.

- Nu vă supărați pe mine că vă zic, dar zugravii nu ar trebui să strângă și ei în urma lor, să măture, să dea cu mopul? Că vin și eu în urmă, dar nu așa se face? m-a întrebat ea.

Și au strâns zugravii, ca de obicei, în urma lor, dar ea nu a fost nici în urma nici înaintea lor. Și au strâns ei bine, căci am mai văzut eu zugrăveli.

Și vine ziua de azi și o iau frumos pe scară, totul neschimbat de aseară.

- Bună ziua, îi întreb eu pe zugravi, ați văzut-o pe doamna noastră?

Discreți, au răspuns că era pe scară mai dimineață. Era ora 9.

Și o sun.

- Sunt la etajul 9, șters ușa de la ghenă.

- Unde, doamnă, că eu am fost și nu v-am văzut.

- Ba sunt, cum ziceți că nu sunt.

- Păi nu v-am văzut deloc zilele astea.

Și discuția a început să urce, ca ton.

- Aloooo, doamna președintăăăăă, pot să zic și eu ceva? Aveți o hârtie și un pix?

- Vin la dumneavoastră.

Și am urcat. Doamna noastră - anunțată cine știe cum că o caut - tocmai freca ușa cu o cârpă.

- De ce-mi ziceți că nu fac, fac. Dar spuneți-mi dumneavoastră, așa se face?

Și trece cu degetul peste glaful ferestrelor. Alea pe care nu le-a spălat tot anul pentru că aștepta zugrăvitul.

- Păi după ce au zugrăvit nu trebuia să șteragă și varul ăsta adunat aici? Păi și dincolo (la scara cealaltă) cât sunt ei cum sunt, zugravii (alții) au șters petele astea de pe geamuri, glafurile, ușile ghenelor.

- Doamnă, nu vreți să angajez o firmă de curățenie să facă curat după zugravi? Acasă la dvs v-au splălat zugravii geamurile?

Moment în care ea a zis că nu se mai poate așa, că ea-și dă demisia.

- Uitați cheile, eu nu mai pot să lucrez așa.

- Foarte bine, numai că nu mi le dați mie, că nu vi le-am dat eu. I le dați domnului administrator.

- Așa, și o să mă duc la toate bisericile să dau acatiste că am scăpat.

- Doamne ajută, așa să faceți.

- Dar stați așa, că rezolv acu - zice ea.

Și sună la ușa administratorului, îi zice în două vorbe că ea nu mai poate să lucreze așa și că-și dă demisia.

Iar domnul administrator - ieri tocmai îi făcusem împreună doamnei de serviciu fișa postului și urma să i-o dăm să o citească - luat un pic prin surprindere, totuși a zis:

- Da, te rog, poftim, intră să faci o cerere de demisie, că nu poți pleca așa, că ai contract de muncă.

- Da, și conform contractului, după demisie trebuie să mai veniți un număr de zile, am adăugat eu.

- Nu mai vin, nu mai viiin.

- Nu mai veni, a fost de acord administratorul.

Și uite așa s-a făcut de a făcut o cerere de demisie doamna noastră de serviciu când dânsa credea că-i dăm vreo primă dacă face scandal că șterge un geam.

Și uite așa se face că într-o oră de când vă scriu eu vouă aici deja administratorul a găsit o firmă de curățenie și urmează să ne întâlnim acum cu reprezentantul ei și probabil, cineva să înceapă de mâine.

PS - ora 11:47: Am angajat o firmă de curățenie.