În fiecare zi, ca și cum...

În fiecare zi lucrez ca și cum... Ca și cum mâine sau peste o săptămână aș scoate o nouă carte, o steluță a Cununi de Stele. Ca și cum din tipografie aș primi un telefon - Vino să vezi coperta! Și m-aș duce și ne-am uita cu toții și am sugera - Un pic mai deschis, da, mai ia din negru, așa, acum e perfect, mulțumim, aș fi văzut rotativele duduind, oamenii plini de cerneală, Violeta zâmbindu-mi. Ca și cum. Ca și cum s-ar face mai apoi un șir indian cu doamnele de la legătorie și cu mine în cap, așezând pachetele cu cărți în portbagaj. Neavând atunci vreme să mă îmbăt cu mirosul de carte tipărită, căci ele trebuie să se întoarcă repede la lucru, nu au ele vreme de caii mei verzi pe pereți. Mașina mirosind toată a cerneală tipografică, a carte tipărită. Și eu deschizând cartea și inspirând profund acel miros inconfundabil de viață nouă a cărții.

În fiecare zi lucrez ca și cum... apoi le duc pe rând în librării și-mi salut prietenele, cunoștințele, vorbim despre una, despre alta.

În fiecare zi lucrez ca și când... toate acestea sunt la o săptămână distanță. Lucrez cu prietena mea Violeta de la tipografie, pdf-urile trec dintr-un mail în altul, se întorc, se reîntorc până totul e gata. Dar apoi... apoi o punem deoparte.

Mă amăgesc că după ce toată nebunia asta se va fi terminat eu o să o pot lua de unde am lăsat-o. Numai că... numai că nu o să poată fi așa. Pentru că dacă un restaurant își va relua activitatea, la avarie, poate, dacă un funcționar se va întoarce la anaf și-și va relua activitatea, dacă femeia de serviciu se va fofila ca și până acum, cu gura mare, ca și patronul ei, de altfel, eu... eu nu o să mai fiu niciodată ca înainte. Cine va avea bani de cărțile mele? Eram oricum la avarie. Dar când ești cu capul sub apă cum să respiri? Când, odată la mal, te prăbușești cu nasul în țărână și plângi?

În fiecare zi lucrez ca și cum... mâine librăriile vor fi pline de oameni și câțiva vor alege și Cununi de Stele.

În fiecare zi lucrez dar știu că nu va mai fi așa multă vreme după ce toate acestea se vor fi terminat. Și atunci?

În fiecare zi lucrez ca și cum... și apoi privesc zecile de teancuri de pachete cu cărți. Mi-ar trebui cinci vieți să le vând.

Cu ani în urmă îmi spuneam că atunci când voi fi încheiat cu toate cărțile lui Didi e posibil să mă enervez și să urc pe site toate cărțile, așa, să le citească orice dorește și poftește, că prea mare e efortul de orice fel, și financiar și ca timp și nervi, așa măcar nu o să am datorii. Iar eu o să-mi iau o căsuță undeva cu vedere la mare, în lumea întreagă, și o să mă uit cum coboară soarele în mare, murind spre a se naște. O să fac o baie în mare, o să îmbătrânesc așa cum am visat, la malul mării, cu o piele de abanos și cu tălpile albe, cu fire de nisip în părul periuță.

Până atunci, în fiecare zi lucrez ca și cum... ca și când...