Despre oamenii plătiți degeaba

 


Suntem la sediul unei firme distribuitoare de ceva, o utilitate publică. Eu, ca președintă de scară, administratorul, un alt președinte de scară, că așa e utilitatea, pe scări de bloc. Am bodogănit de n-am mai putut, că se putea face și online. Dar nu se putea, că nu știu care l-a tot sunat pe administrator să vină neapărat, pentru prelungirea contractului. neapărat. Și atâta l-a sunat că ne-a căpiat - pe el, nu pe mine.
 

 Sediu de sediu, îți cade fața, îți cad dinții. Niște tanti cocoțate pe scaune ergonomice, cu plexigas de jur împrejur, nu care cumva să se contamineze de viață. Eu am ajuns cu vreo 5 minute după ei, taman când tanti țața îl certa pe administrator că a venit. De ce a venit, pentru ce, cine l-a sunat, când a auzit cine, a tăcut, care prelungire, că nu e nevoie, că e contractul făcut, normal, nici nu era nevoie să venim, e nevoie de o actualizare de date. Și că oho, trebuia să o facem de mult, de când s-a schimbat președintele sau orice, ia uite, numerele astea de telefon mai sunt valabile? Nu, că ăsta e un fix, își răspundea tot ea. Numele astea? Și ea a ținut-o tot pe a ei cu schimbatul când i-am spus că facturile au fost plătite, nu contează că un nume nu mai era valabil...
 
Și acum vine bomba.
- Duceți-vă acasă, completați cererea și veniți cu ea.
-Poftim? zic eu. Cum adică să ne ducem acasă, să completăm cererea și să venim cu ea? Păi de ce nu facem asta acum? Poftiți copia mea de pe buletin.
Și i-o trântesc pe birou. Zdrang.
- O să mai dureze, că e complicat, zice ea.
 
Pufnesc. Și da, a fost complicat. Pentru că tanti țața nu știa cum se actualizează datele în calculator. Nu știa pe ce să apese ca să șteargă un nume și și-a chemat o colegă să o ajute, nu vedea butonul nici când colega i-l tot arăta pe ecran. Și nici la telefon nu s-a descurcat, când a rugat o altă colegă să facă operațiunea în locul ei și să activeze contul pe numele adminstratorului - drăguță acum, de.
 
Cât a mai durat, eu am admirat sediul și l-am lăudat. Am zis că e foarte frumos, creează o atmosferă plăcută de lucru. 
 
Cu mâna pe inimă, cred că a fost prima ei actualizare de date. Cu mâna pe inimă, ar trebui să-mi mulțumească pentru că m-am enervat și așa și-a justificat și ea salariul pe ziua de azi. Cu mâna pe inmă, nu era începătoare, căci lucrase și în sediul vechi. 
 
Cu mâna pe inimă, așa-mi vine câteodată....

Comentarii

Postări populare