Vârsta poetului, de Rabindranath Tagore
Traducere din bengali de AMITA BHOSE
„O, poete, vezi că se-nserează
şi încărunţeşte părul tău.
Stai în casă şi aştepţi oare
a lumii de dincolo chemare?”
Zice poetul: „Drept că e seară,
istovit e trupul meu, dar ascult
dacă din satul acela-ndepărtat
deodat’ mă cheamă cineva şi azi.
De acolo-n umbra codrului des
se-ntâlneşte un băiat c-o fată,
privirile vor să se unească
într-o muzică neastâmpărată, -
cine oare ale lor gânduri
le-ar cânta pe coardele vinei,
dacă eu m-aş retrage din lume,
socotind binele de dincolo?
Luceafărul de seară s-a stins,
se stinge şi rugul pe-al râului mal,
cornul galben al lunii subţiate
pe un colţ al pădurii răsare.
Şacalii se uită-n sus şi strigă
în curtea pustie, părăsită, -
dacă acum un suflet pribeag
vine-n noapte să stea de veghe,
mâinile împreună, capu-n sus
se uită la astrele ascete
pe ţărmul sufletului apasă lin
somnul cu muzica fără sunet, -
tainicul mesaj al celor trei lumi
cine ar trezi în mintea sa,
de-aş sta eu în colţul casei,
cu gândul la dezlegarea mea?
E drept că părul mi-e cărunt,
dar de ce îi dai atenţie?
Toţi copiii şi bătrânii de-aici
sunt de-o seamă cu mine, se ştie.
Unii au surâsul naiv pe buze,
alţii îl poartă în privire;
unii varsă lacrimile-n şir,
alţii în suflete le-ascund.
Stau unii în doi acasă,
alţii îşi conduc carele-n lume;
unii se plâng de singurătate,
alţii rătăcesc în mulţime,-
dacă toţi mă cheamă şi mă cheamă,
când să mai aud chemarea de dincolo?
nu-s eu de-o seamă cu toţi?
ce dacă părul meu e cărunt?"
Note:
1.Vina- instrument muzical tradiţional.
2.În astronomia indiană, constelaţia Carul mare este numită Cei şapte asceţi.
„O, poete, vezi că se-nserează
şi încărunţeşte părul tău.
Stai în casă şi aştepţi oare
a lumii de dincolo chemare?”
Zice poetul: „Drept că e seară,
istovit e trupul meu, dar ascult
dacă din satul acela-ndepărtat
deodat’ mă cheamă cineva şi azi.
De acolo-n umbra codrului des
se-ntâlneşte un băiat c-o fată,
privirile vor să se unească
într-o muzică neastâmpărată, -
cine oare ale lor gânduri
le-ar cânta pe coardele vinei,
dacă eu m-aş retrage din lume,
socotind binele de dincolo?
Luceafărul de seară s-a stins,
se stinge şi rugul pe-al râului mal,
cornul galben al lunii subţiate
pe un colţ al pădurii răsare.
Şacalii se uită-n sus şi strigă
în curtea pustie, părăsită, -
dacă acum un suflet pribeag
vine-n noapte să stea de veghe,
mâinile împreună, capu-n sus
se uită la astrele ascete
pe ţărmul sufletului apasă lin
somnul cu muzica fără sunet, -
tainicul mesaj al celor trei lumi
cine ar trezi în mintea sa,
de-aş sta eu în colţul casei,
cu gândul la dezlegarea mea?
E drept că părul mi-e cărunt,
dar de ce îi dai atenţie?
Toţi copiii şi bătrânii de-aici
sunt de-o seamă cu mine, se ştie.
Unii au surâsul naiv pe buze,
alţii îl poartă în privire;
unii varsă lacrimile-n şir,
alţii în suflete le-ascund.
Stau unii în doi acasă,
alţii îşi conduc carele-n lume;
unii se plâng de singurătate,
alţii rătăcesc în mulţime,-
dacă toţi mă cheamă şi mă cheamă,
când să mai aud chemarea de dincolo?
nu-s eu de-o seamă cu toţi?
ce dacă părul meu e cărunt?"
Note:
1.Vina- instrument muzical tradiţional.
2.În astronomia indiană, constelaţia Carul mare este numită Cei şapte asceţi.
Comentarii
Frumoasa poezie ai ales aici! poti sa ne mai hranesti sufletele din când în când...Faci de trei ori bine! de doua ori- cinstesti memoria AMITEI BHOSE cât si a lui TAGORE si o data- ridici câteva trepte mai sus sufletele noastre...Multumesc anticipat! :-))
Eu iti multumesc pentru frumoasele cuvinte.