Flori și lințolii

„Pentru neastâmpărul ludic al lui Vasile Mureșan Murivale, sala de expoziție este o pedeapsă, un supliciu. Dacă ar fi proprietarul unui parc, al unei ape curgătoare, al unui stadion, șantier, vapor, pădure, sat, sau orice are numai cer deasupra, ar face din arta lui cel mai nonconformist și polemic spectacol. Murivale nu știe ce-i tăcerea. El vorbește pe nerăsuflate, convinge, se zbuciumă, de parcă ar vrea să scape de niște lanțuri nevăzute, se plictisește, se autoironizează, se miră, devine propriul personaj într-o lume destul de prudentă la efecte și la consecințe. Obsesiile lui n-au vicii. Sunt doar luminoase și pătimașe. Murivale este un artist rar pe care truda zilnică nu-l epuizează, ci îl motivează. De câte ori calc în trăsnita lui casa, din inima Bucureștiului, de câte ori mă împiedic (la propriu) de zecile și zecile de lucrări rezemate de ziduri, de uși, de mobilier, de tot atâtea ori mă gândesc ce bine, că Dumnezeu i-a dat harul de-a risipi atâtea forme și culori fără să-i umilească statutul de aspirant la glorie.

Pentru că nu are încotro, Murivale acceptă și pereții convenționali ai sălilor de expoziții din când în când, ca pe-o favoare pe care o face propriei arte.”

Acestea erau gândurile rostite de către Iolanda Malamen, în 2005, la Galeria Căminul Artei de lângă Facultatea de Arhitectură. 

Galeria Căminul Artei... Era o explozie de lumină și de culori într-un cenușiu al vremilor trecute. Ieri am căutat-o, cu inima strânsă, căci de la fântână un lințoliu imens acoperea clădirea...O mai fi aici? Și totuși, da, dar splendoarea de altădată era prăfuită, strălucirea se pierduse în geamurile murdare ale unei săli abandonate, ai fi zis, dacă nu ar fi fost un autoportret al artistului desenat pe ușă și un bilețel atârnat de orar, un scris de mână anunța că e deschis. Bineînțeles, ca să vezi bilețelul trebuia să fii deja cu un picior pe prag, deci hotărât să intri orice-ar fi.

 Expoziția care va fi deschisă până pe 1 martie (nu știu dacă inclusiv) mi-a fost semnalată de o amică - Aurelia - care nu mai locuiește în Capitală. Întâi mi-a fost cam lene, apoi mi-am amintit că în ultimul an de facultate mergeam în fiecare zi la teatre, filme, în disperare, să-mi umplu mintea cu lucrurile pe care nu aveam să le mai văd după repartiția în provincie. Iar dacă ea mă îndemna cu vorbele - eu m-aș duce, e un artist original și talentat - atunci eu, de aici, de la doi pași, de ce să nu o fac?

 Despre Vasile Mureșan - Murivale - știam câte ceva  și-i văzusem icoana desenată prin centru pe un perete urât al unei parcări. Când am trecut eu pe acolo, acum vreun an, părea că o mână a cam dorit-o ștearsă de acolo. 

Cum nu prea am eu cunoștințe despre artă, pot să spun că îmi place sau nu-mi place lucrarea pe care o am în fața ochilor.  

 Când am intrat eu, la parter se afla o doamnă care privea picturile. De la etaj se auzeau voci - artistul, clar,  și altcineva. Nu știu de ce, însă nu am simțit nevoia să urc la etaj, să-l cunosc personal. Habar nu am de ce, poate pentru că erau foarte multe autoportrete de-ale lui pe pereți - am remarcat zona roșie, zona galbenă, să zic că ar fi fost chiar o parodie la autoportretele pictorilor - eu să zic că am recunoscut doar poziția lui Van Gogh. Pe jos era o risipă de flori, era o explozie de culoare - mi-a plăcut amplasarea, păreau aripi de fluturi, odihniți o clipă din zbor. Pe masă era un teanc mare de flori - 500 de lei. Desigur, ca investiție pentru viitor nu e mult. Desigur însă că artistul trebuie acum să mănânce. Probabil că de aș avea 500 de lei disponibili aș cumpăra o lucrare a lui Murivale. 

 

Am dat roată autorportretelor de pe pereții circulari și m-am proptit în fața unor portrete de pe coloanele  care duceau spre ieșire. Acestea chiar m-au fascinat.

 Când să ies, era să ies prin geam - geamul acela murdar... Și nici nu știu ce  e mai trist - că arta e găzduită într-un spațiu urât, neîngrijit - sau că frumosul lumii abia, abia mai reușește să-și găsească un loc, după lințolii negre ce anunță termopane....

Oricum, de treceți pe la Universitate, până pe 1 martie puteți vedea expoziția de pictură a lui Murivale. Intrarea e gratuită, poate că puteți sta și la o vorbă cu artistul, poate cumpărați și o lucrare a lui sau nu, oricum ar fi, eu zic că e bine să ne umplem mintea și sufletul cu frumos - iată, sunt oameni de departe care tânjesc după el și noi îl învelim în lințolii.