Cum s-a făcut de era s-o bat pe una

 

Voi știți de ce trăiesc nesimțiții mult? Că sunt nesimțiți, da, răspuns corect. Acum două zile, ce să vezi, că avem și noi după 20 de ani un loc de parcare plătit, locul ocupat. Un bmw cu număr de județ. Dau târcoale de câteva ori, neam să fie vreun număr de telefon. Că în timpul zilei de nu e mașina tot parchează fel de fel, pot înțelege, unii stau 10 minute, alții două ore, cât au oamenii treabă. Mă și amuz, că aș face un ban din închiriere, că văd că e un trafic pe loc... Deci nici un număr, nicăieri. Parcăm și noi unde găsim loc, noroc că am găsit. Ei, bine, mașina aia a stat neclintită vreo 30 de ore. Acum nici ca un moș care una, două sună poliția locală când găsește pe cineva pe locul lui, zic hai să fim oameni. I-am pus un bilet, să mute mașina, că e loc plătit, dar probabil că nu a mai rămas nimic din el, că a plouat mai tare de cum s-a făcut că plouă ăla care a parcat. Dar e proverbul ăla, pe cine nu lași să moară nu te lasă să trăiești. Când mă uit eu acu juma de oră pe geam, ce să vezi, mașina aia țop tot pe locul nostru. Dar văzui și un bilet. Și zic hai să cobor, să sun să elibereze locul, să fac și eu un gest frumos față de al meu marito, să nu aștepte 10 minute după nu știu cine când vine de la serviciu. Și cobor, și sun și răspunde o voce de femeie. Ascuțită, vocea. Și-i zic că acum 2 zile a parcat pe locul nostru....

- Acu 10 minute am venit, ce țipați așa? îmi întoarce ea vorba.

- Acu 10 minute oți fi venit dar acum 2 zile ați parcat fără un număr de telefon, nimic și ați stat 24 de ore și acum aveți tupeul să parcați iarăși, vă rog să veniți să...

- Abia ce am parcat, ce țipați așa! și-mi închide telefonul.

Și vine o tânără de vreo 25-30 de ani, cu o falcă-n cer și una în pământ, că ce țip așa la ea, că suntem femei și dacă noi femeile nu ne înțelegem între noi atunci ce să zicem de bărbați? Și și ea are loc plătit mai încolo și pe locul ei parchează cineva și ea nu zice nimic, parchează în altă parte. Țipa fata și gesticula mai ceva ca-n las fierbinți. Și nici mă scuzați și nici nimic, nimic de cele 30 de ore când a stat ca vaca nesimțită dar acum cu gura mare că nu ne înțelegem. Că e parcare aici, ea nici nu a văzut că e parcare plătită.

Cred că aveam tensiunea 25. Și apuc să-i zic printre istericalele ei :

- Uitați că există locul ăsta de parcare. Dacă mai văd mașina asta aici sunt la poliția locală.

Și ea iar dă-i cu istericalele, că nu înțelege care e problema mea.

Și atunci eu m-am întors cu spatele și am luat-o frumos spre intrarea în bloc, dar m-am mai întors o dată spre ea și știți ce am făcut? Ce nu am făcut niciodată, mi-a ieșit așa, exact inversul a ce simțeam și gândeam. I-am zis așa, în timp ce i-am trimis o bezea apăsată:

- Vă iubesc. La revedere.

Varianta era s-o iau la bătaie. Dar sunt femeie.

Acum aveți un exemplu clar de motiv de viață lungă a nesimțiților. Că de-asta uneori îmi vine să trag toate obloanele și să mă duc undeva pe o plajă pustie.