Din pandemie în nebunie

 

În liceu aveam un profesor de tehnologie care ne spunea la fiecare oră:

- Dacă nu citiți cel puțin 30 de pagini pe zi ați trăit degeaba.

Mda. Ne amuzam. Eu, cel puțin, pentru că-i prinsesem slăbiciunea, făceam gălăgie de când intra în clasă. Mă dădea imediat afară.

- Mușaaat, ieși afară.

Ieșeam. Era frumos afară.

 

Peste zeci de ani l-am reîntâlnit pe domnul Fundățeanu la un târg de carte. S-a oprit în fața standului, privind cărțile. Nu-și amintea de mine (ceea ce înseamnă că nu am fost chiar o pacoste). I-am cerut scuze pentru comportamentul meu teribilist și prostesc și i-am mulțumit pentru sfat, i-am dat dreptate. Așa e, dacă nu citești 30 de pagini pe zi trăiești degeaba. A stat un pic pe gânduri și a zis:

- Dacă vă dădeam afară înseamnă că eram foarte tânăr. Acum nu știu cum să-i mai adun înăuntru.

 

Ce vreau eu să spun e că dacă în pandemie nu știam cum să mai ies din casă, acum, la cum se manifestă oamenii, nu mai știu cum să intru în casă mai repede.