marți, august 25, 2009

Nunţi înecate

Am citit "Nunţi înecate", cartea lui Dumitru Manolache, jurnalist la Gardianul şi scriitor.

O carte care ar merita un premiu. Cate carti bune ajung insa in librarii şi sunt promovate în aşa fel încât să li se ştie valoarea reală, nu cea umflată de prieteni de pahar, critici sau scriitori care nu au nimic de spus?

Cartea lui Dumitru Manolache este una dintre cele care ar trebui să stea pe raftul de onoare al librăriilor. O carte încheiată în februarie 89, tipărită după 20 de ani. O mărturie despre dezrădăcinare şi rătăcire, despre preţul pe care-l plăteşte fiecare pentru că a "dezertat" de la sat, nemaifiind nici sătean dar nefiind nici orăşean. Nici satul nu-l recunoaşte nici oraşul nu-l adoptă.

Nunta la care participă autorul este, mai degrabă, o înmormântare a destinelor, organizată de istoria care nu dă socoteală nimănui. Dumitru foloseşte fraze scurte, vizualizante, comparaţii plastice de o simplitate dezarmantă - e o artă însă să foloseşti cuvinte puţine şi să obţii efecte puternice. De pildă, ne conduce la Gurbăneşti cu un autobuz care "pocneşte ca un ou clocit. [...]. O apucă mai întâi spre dreapta, apoi spre stânga, oprindu-se crăcănat, ca raţa apucată de durerile ouatului, în mijlocul şoselei". Pentru Dumitru, tăcerea e ca praful şi se aşază pe suflete, cerul se deschide (spre a-şi slobozi norii) ca o cămaşă pe pieptul unui voinic iar seara cade ca o ghilotină. Personajele lui, năuce şi nemaigăsindu-şi locul, rătăcesc într-o navetă spre nicăieri şi de aceea eu văd în "Nunţi înecate" o mărturie despre noi toţi, actuală, căci cu toţii rătăcim într-o istorie pe care nu am făcut-o şi care nu ne recunoaşte, precum fac şi personajele din satul colectivizat.

O carte care nu te lasă să dormi, căci nu e deloc "comodă" şi liniştitoare, o carte care-ţi naşte întrebări. Una dintre cele mai bune cărţi româneşti contemporane.

9 comentarii:

Danim spunea...

Trebuie să ai putere ca să mai citeşti o carte în ziua de azi - să nu cunoşti istoveala... Nu contest cele spuse de dvs., mă gândesc însă că n-am terminat cu Dostoievski (şi de când mă ţin), de-abia am început cu Goma, iar Biblia nu o mai deschid prea des fiindcă şi mai des mă judecă conştiinţa, iar eu sunt doar neputincios ca mulţi alţii de altfel! Probabil că "Nunţi întunecate" e un vin alb, bun de băut fiert, la gura sobei, înainte de Crăciun ca să ştim că smerenia e mai importantă decât bucuria porcului.

Carmen Muşat Coman spunea...

Nu-mi dau seama daca glumiti sau nu - ma refer la prima propozitie. Folosesc si eu pluralul desi pe bloguri se foloseste singularul.

Danim spunea...

Iertare, din grabă am trecut "întunecate"... Nu glumesc deloc, mi-am spus părerea care, fiti linistita nu va vizeaza pe dvs.
sincer.
imi pare rau ca am lasat impresia asta de neseriozitate.

Carmen Muşat Coman spunea...

Nu ati lasat-o dar chiar nu stiam ce sa cred. Insa in gluma sau nu: acum, in loc sa cititi prostiile mele de pe blog nu mai bine cititi Dostoievski?

Danim spunea...

Citirea unei cărţi presupune un altfel de efort şi o anume dispoziţie pe când citirea unui blog de bună calitate ca al dvs., se traduce prin delectare cu pipeta, adică puţin da bun: România "elitelor" de azi este intoxicată cu vorbitul meşteşugit în dodii - vezi Pleşu sau alţii ca el. Există însă intelectuali, frumoşi anonimi, care păşesc regeşte pe jos alăturea cu cerşetorii despuiaţi călare! "Prostii"? eu nu am spus aşa ceva, fiţi liniştită, a fost doar o efemeră oprire şi o mirare de bine... a unui mărunt anonim.

Carmen Muşat Coman spunea...

Sper sa nu mi se urce la cap!

AdrianR spunea...

De unde se poate procura aceasta carte ? Va multumesc.

AdrianR spunea...

De unde se poate procura aceasta carte? Va multumesc.

Carmen Muşat Coman spunea...

Din pacate nu e in librarii. Si nici in anticariate. Dumitru Manolache este senior editor la Ziarul Lumina. Poate-l gasiti acolo si asa ajungeti si in posesia cartii. Toate cele bune.