sâmbătă, septembrie 09, 2017

In lumea locurilor "mici"


Ieri scriam despre split si despre hatisul nebunesc in care ne vom afla (de parca acum nu am fi) dupa 1 ianuarie. Noi, astia, patronii, hotii, noi, astia care furam statul. Si primesc un mesaj - "Te rog sa faci factura ca o sa-ti pun in cont banii de pe carti. Iti trimit stocul imediat." Era Mirela Opreanu, de la Libraria Sabin Opreanu din Baile Herculane. Singura librarie, de altfel, din oras, singurul bastion care nu cedeaza. Mi-am zis, mai, dar ce sa fi vandut ea din iulie incoace? Ei, bine, vanduse de cateva sute de lei (va anunt ca e o suma mare pt Cununi de Stele).
Ce sa va spun si de ce va spun? Pentru ca Mirela continua traditia familiei si o face cu daruire si incapatanare. Pentru ca intr-o duminica, acum doi ani, cand am si cunoscut-o personal, era acolo, la librarie, la ora 17, libraria ei fiind langa o carciuma - sa va mai spun ca acea carciuma era plina si sa va spun cum era libraria Mirelei? Mirela o iubeste pe Didi - poate de aceea, mi-am zis eu, si pune cartile lui Didi la vedere, dar am constatat ca nu stiu cum reuseste ea dar toate cartile din librarie sunt la vedere.
Gestul Mirelei este unul de sustinere. Tacut, anonim (eu insa il fac public pentru ca e frumos si-i multumesc). Vrea sa spuna - Da, e greu, va fi si mai greu, dar sunt alaturi de tine.
Stiu ca nici ei nu-i este usor cu libraria. Chiria, utilitatile, multe, multe. Dar in conditiile in care librarii mari care o duc foarte bine se fac ca ploua cand le scrii si-i intrebi de bani (uneori nu platesc cu lunile sau nu raspund cu lunile) Mirela a facut acest gest fara macar sa o rog si sunt sigura ca pana i-as fi solicitat eu le-ar fi gasit o intrebuintare care sa acopere din gauri.

Oamenii ma mai intreaba, uneori, de unde am forta sa merg mai departe. Pai in primul rand e datoria mea morala fata de Didi - Amita Bhose. Si in al doilea rand apare asa, cand esti mai abatuta, un om minunat care se asaza discret langa tine, iti zambeste si cand faci un pas umarul lui e langa al tau si pasul capata putere.
As vrea sa va rog ceva: cautati locurile mici - nu stiu de ce mi-a venit acum in minte melodia de la Taxi cu Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici, poate si pentru ca era pomenita in minunatul interviu din Marea Dragoste - revista Tango, realizat de Alice Nastase Buciuta cu Gigi Caciuleanu. Cautati locurile mici - o librarie de familie, o taraba de legume de familie, o revista de familie, o editura de familie, o carciumioara de familie, handmade de familie. De va veti uita la acei oameni le veti vedea stralucirea din ochi, bucuria. Nu veti regasi aceasta stralucire in privirea nici unui librar de la Humanitas sau a unui tip de la marketing de la Carrefour.
Asa ca de ajungeti in Baile Herculane intrati si in Libraria Sabin Opreanu. Acolo va fi Mirela Opreanu, un om cu privire stralucitoare

miercuri, septembrie 06, 2017

În lumea celor ce-și schimbă ghetele când se rup.

- Dacă ar fi să intre acum Moș Crăciun pe poartă ce ți-ai dori să-ți aducă?
Băiatul râde cu ochii la cuvintele Moș Crăciun și apoi dă din umeri, senin:
- Sănătate.
- Atât? Doar atât?
- Da.
Are 12 ani și poartă niște ghete speciale pe care le schimbă când...se rup. Avea picioarele prea mari când era mic și a trebuit să-i taie degetele, motivează el, simplu, purtarea ghetelor.

Are 12 ani și mai are două surori și un frate. Locuiesc singuri într-o casă moștenită de la bunici, o casă care a luat foc anul trecut de la un scurt circuit, cele două camere trebuind reparate. Un zid cârpit al unei case ce stă să cadă, sărăcie mare dar curată. Sora mai mare de 19 ani face mâncare, fratele de 23 e la lemne, lucrează cu ziua. Se gospodăresc singuri, căci tatăl a murit iar mama i-a părăsit anul trecut.
- Și-a refăcut viața, spune, tot simplu, fata de 19 ani.

Câțiva boboci de rață beau apă dintr-un lighean. Sunt singuri, precum acești patru frați. Patru frați într-o sărăcie lucie dar curată în care-și doresc, de ar veni Moș Crăciun pe poartă acum, doar sănătate pentru ei. Atât.

Nu mai e nimic de zis. Poate doar că aceia care doresc să-i ajute o pot face scriind la adresa de e-mail
ceasulbun@stareanatiei.ro

Povestea  lor a fost prezentată la emisiunea Starea nației a lui Pătraru, la TVR 1.

duminică, septembrie 03, 2017

Vișineștii de la Casa de asigurări de sănătate

- Să plecați de aici, canceroșilor!
Cuvintele pline de ură erau adresate unui părinte ce tocmai își pierduse copilul.Acesta se îndrepta spre apartamentul închiriat de un un ong cu dorința de a oferi o clipă de liniște și de confort celor ce au copii bolnavi de cancer în spital. Zile și nopți aceștia stăteau pe un colț de scaun, de pat, dormeau sau mai degrabă zis vegheau fără a avea cum să pună geană pe geană sau să facă un duș. Într-un apartament închiriat într-un bloc lângă spital, părinții puteau să se odihnească un pic. Mă gândesc că puteau să și plângă fără să fie văzuți.
- Să plecați de aici, canceroșilor!
Cuvintele au încovoiat și mai tare bărbatul ce tocmai își pierduse copilul.

Femeia bună ca o zână  le-a spus atât acelor oameni:
- Data viitoare când mai bateți la ușă să fie cu o cană de ceai.
 Data viitoare nu a mai fost, pentru că au plecat de acolo.

De e vreun om care nu a pierdut pe cineva din cauza cancerului apoi acela ori e  singur cuc, în vârf de munte, ori nu are familie, prieteni, cunoștințe. E straniu că atâtea descoperiri sunt pe lumea asta și vindecarea cancerului nu e printre ele. Sperăm în minuni dar și în vindecări datorită științei.

Acum o săptămână, ca oaspete al taberei create special pentru copiii bolnavi de cancer (sunt serii și pentru copiii cu arsuri) am avut onoarea de a fi parte a celui mai emoționant moment al taberei: înălțarea spre cer a  baloanelor cu dorințe. 20 de baloane aveau legate 20 de liste cu dorințe ale celor 20 de adolescenți. Să vă mai spun că fiecare listă începea cu „Să mă fac bine...?”

Am văzut privirile pline de speranță ale acestor copii-adolescenți. Le-am privit chipurile. Sunt frumoși, plini de bucurie, de visuri. Eu, de acum o săptămână, de când i-am întâlnit pe ei și pe voluntarii din Magicamp nu mai am gânduri negre. Gânduri urâte îndreptate spre cineva - să nu-mi spuneți că voi nu ați avut niciodată. Parcă ei m-au vindecat pe mine de răul din mine.

Știți, eu cred că toți ăștia care au fost la Casa de asigurări și au fraudat milioane de euro dar mai mult decât atât, au lăsat să moară oameni care aveau nevoie de îngrijiri, îngrijiri pe care nu le-au primit pentru că fondurile erau îndreptate spre persoane fictive și se terminau până la cei reali, în suferință, deci eu cred că toți monștrii aceștia, căci nu pot fi oameni, nu au văzut niciodată un copil bolnav de cancer. O adolescentă care are perucă și care o întreabă pe cel de lângă ea - Dar tu când te duci să-ți ia sânge?  Sau dacă au văzut nu s-a mișcat nimic în ei pentru că nu avea ce să se miște. Pentru că monștrii nu au suflet.

Eu nu știu cum de s-a ajuns aici. Cum de atâția monștri trăiesc printre noi. Cum pot pune capul pe pernă, ce le spune conștiința, de au, cum își pot privi copiii în ochi, cum se pot privi în oglindă. Cum de e posibilă atâta dezumanizare. Dacă ar fi furat niște fabrici aș fi zis - niște escroci! Dar când furi viețile bolnavilor ce poți să spui despre cei ce erau acolo tocmai pentru a le salva viețile sau a le ușura suferința?

Ne uităm la filmulețe cu animale care salvează alte animale. Ne minunăm. Ne minunăm și când oameni salvează alți oameni și îi numim eroi. Ei nici nu se consideră eroi. Sunt oameni. Dar sunt din ce în ce mai puțini oameni și din ce în ce mai mulți monștri. Începând de la vecinii ce ar fi dat poate și cu pietre în ușa apartamenului până la șeful Casei de asigurări de sănătate care ar fi trebuit să apere drepturile și viața pacienților.

Eu văd și acum cele 20 de baloane care s-au îndreptat spre cer, ducând cu ele, pe o bucată de hârtie, dorințele adolescenților. Toate începeau cu „Să mă fac bine...”

 Și eu vreau să se împlinească toate. Pentru că nimeni pe lumea asta nu trebuie să sufere. Și pentru că doresc să-l votez președinte pe Matei - aceasta era una dintre dorințele sale. Dar pentru ca toate dorințele spuse sau nespuse ale lor să devină adevărate  monștrii trebuie stârpiți.