sâmbătă, iulie 18, 2009

Cum s-a făcut de-am rămas fată bătrână la...liternet

http://atelier.liternet.ro/articol/7883/Carmen-Musat-Coman/Cum-s-a-facut-de-am-ramas-fata-batrana.html

vineri, iulie 17, 2009

Tănase şi Dinescu sau cum să vorbeşti prostii şi să mai fi şi plătit

Nu-i pot urmări timp de o oră pe Tănase şi Dinescu. Nu pot, nu vreau. Fiindcă mă simt de parcă aş fi într-o cârciumă şi aş trage cu urechea la discuţia celor de la masa vecină.

Dar din când în când, îmi mai ajung la urechi frânturi ale dialogului lor, asta când nu vorbesc amândoi odată sau când Tănase nu râde de propriile glume (care glume?). De pildă, Dinescu povestea ceva, cum că pe vremuri, când veneau turcii, bărbaţii alergau mai repede decât femeile şi ajungeau în munţi înaintea femeilor, lăsându-le în urmă.
Iar Tănase, râzând:
- He, he, femeile se mai împiedicau, se lăsau prinse, he, he!

He, he, lui Tănase i-or fi plăcând bancurile cu găinile care se împiedică însă această propoziţie îl trădează. Lasă să se vadă clar ce părere are el despre femei: nişte găini care se împiedică în calea lui... Şi "găinile" din preajma lui oare ce părere au despre Tănase?

joi, iulie 16, 2009

Estival de chitară

O oră de chitară în fiecare joi, de la ora 19.00 la Biblioteca Naţională...

http://www.estivaldechitara.ro/

Alungă-ţi lenea, nu te lăsa îmbiat de banalele terase cu bere rece, ia pe cineva drag de mână şi vino la Biblioteca Naţională. Vino însă la timp de vei dori să găseşti un loc pentru că, deşi la prima ediţie, acordurile chitarei au ieşit pe ferestrele bibliotecii şi au dus vestea în oraş: da, aici se cântă. E linişte şi doar chitara cântă. După o oră, vei fi mai senin şi, fără vorbe mari, mai bun. E mult, e puţin pentru frumosul pe care - aşa cum doresc iniţiatorii estivalului - îl regăseşti împreună cu ei?

vineri, iulie 10, 2009

Cum să-ţi furi singur căciula ruptă

Azi am intrat într-o cafenea. Am intrat doar pentru că avea o locaţie bună deşi odată intrată nu am ştiut cum să ies mai repede pentru că nu mă îmbia nimic în afara scaunelor, singurele care arătau cumva. Căutam o cafenea-ceainărie pentru lansarea Fetei bătrâne, cum îi zic eu. Deci am vrut să fac cale-ntoarsă dar acum, dacă tot am intrat şi am nimerit în faţa patronului (în cămaşă albă, genul şefului de sală comunist, cu burtă şi privire şmecheră) şi a celor doi angajaţi care stăteau, plictisiţi, la singura masă ocupată, am zis să întreb ce şi cum. Şi recunosc că m-am distrat: că deşi părea că nu au mai avut un client de nu se ştie cînd, deşi părea că nu vor mai avea un client până nu se ştie când, patronul a dat ochii roată în localul gol şi mi-a zis, foarte senin, că va trebui să vin în ziua cu lansarea cărţii şi să plătesc închirierea sălii, ca să nu mai lase alţi clienţi în cafenea.

Am zâmbit, dând şi eu ochii roată în localul pustiu, dar el nu ştie de ce am zâmbit: Pentru că mi se pare că şi-a furat singur căciula, care mai e şi ruptă pe deasupra. Păi uite aşa se fac afacerile în România! În loc să fie mulţumit că va avea 50 de persoane în local, un număr de persoane pe care probabil că nu l-a avut într-o săptămână, după cum stăteau lucrurile, el mai cere şi chirie.
Nu că aş fi făcut lansarea în cafenea, nici măcar cu băutura gratis, la cum arăta leopardul de după gardul vopsit ,dar zic şi eu. Pai, măi, frate, aşa faci tu afaceri?