Moartea puiului de delfin
Când am ajuns noi pe plaja Tuzla, două doamne la bustul gol beau dintr-o sticlă de șampanie. Era cam 11, așa. Vorbeau rusește, dar apoi, din ce a aflat toată plaja, erau din Ucraina. Pe mare un bărbat striga cât îl ținea gura,pe o saltea, că ce mișto e viața. Era un grup de 6 persoane, trei cupluri, veselie mare, frăție româno-ucraineană.Cum singura modalitate de a nu-i mai auzi era fuga, am fugit. Dar marea îi chema, așa că au plutit cu toții, în veselia lor gălăgioasă. La un moment dat însă grupul s-a retras pentru siesta bine meritată, așa că s-a așternut liniștea. Semnal la telefon nu aveam, totul era perfect. Nisipul- nisip, marea- mare, dar ce se legăna pe mare? Un corp venea împins de valuri apoi se îndepărta. Un pui de delfin. Mort de ceva vreme, nu știu, o zi, două? Cu pielea zdrelită, roasă, cu burta găurită în două locuri. Prins într-un harpon, în undiță, aruncat apoi în mare. M-am apropiat - așa am văzut că fusese braconat, probabil - , s-a mai apropiat un cuplu. Ne-am mir…
