miercuri, mai 29, 2019

Cununi de stele la Bookfest

Sunt la Bookfest în perioada 29 mai-2 iunie, între orele 10-20

Pavilionul B2

Vă aștept cu bucurie, înțelepciune gratis și cărți noi.

luni, mai 20, 2019

Cum era să iau bătaie în parc pentru că sunt rasistă


Verde înalt, crud, verde iarbă cât vezi cu privirea. În parcul Tineretului. Ne punem păturica sub un pom, la vreo 30 de metri de două doamne vârstnice care fac topless (aveam noi să observăm ulterior așezării). Păsărelele cântau, lacul verde tremura, bicicletele se odihneau, noi citeam.
- Doamne, zici că nici nu ești în inima orașului...
Ptiu! Bată-te peste gură, tocmai ce se aud niște manele. Patru domnișoare la vreo 14-15 ani își căutau un loc de făcut selfie-uri și de ascultat muzică. Se învârtesc pe lângă noi, trec pe lângă noi, se mai opresc, mai fac un selfie, manelele ne fluieră la ureche.
- Ce faci, domnu, mi-ai făcut poză? Mi-ai cerut voie?
- Dar tu mi-ai cerut voie să asculți muzică?
- Păi ce, nu știam că trebuie să cer voie. Mi-ai făcut poză că sunt țigancă, nu? Că dacă eram româncă nu era nici o problemă. Ia șterge poza aia, hai că sun la poliție.
- Ia hai, sună, o încurajez eu.
E frumoasă foc, e lidera grupului. Dar trebuie să le demonstreze celorlalte că își merită locul. Flutură telefonul și butonează pe el cu dexteritate, nici nu are nevoie de cealaltă mână.
- Ia hai că-mi chem eu acum faraonii și de nu vă fac ei...
- Păi cheamă-i.
- Păi de-aia m-ai pozat, să arăți lumii că ia uite țiganca ce face. Să arăți lumii ce rasistă ești. Ia să te pozez și eu pe tine. Ia, fă cu mâna.
- Ia, îți fac cu mâna. Care-i problema? Ești mulțumită? îi zic eu.
Grupul se retrage, dar lidera tot amenință, căci nu se poate retrage învinsă.


Două minute mai târziu, o femeie înjură cu patimă:
- Morții mă-tii, că dacă aveam un băț îți rupeam gura aia.
Un biciclist trecuse razant pe lângă acea femeie, pe poteca înclinată.

Cum era? Doamne, zici că nici nu ești în inima orașului?
Și cum era de aia chiar își chema faraonii? Că sunt eu rasistă?

vineri, mai 17, 2019

În tot acest timp

În fiecare zi ne uităm sufletul într-un colț de ecran
Plângându-ne de milă și amânându-ne viața.

În tot acest timp, aici,
Fata vecinilor iese din clasă pentru a-și face injecția cu insulină
Iar colega ei de bancă aleargă spre spital, spre a-și schimba mătușa în tura vegherii unui copil operat.
Un puști cumpără un pumn de cireșe pentru mama bolnavă de cancer,
Și un amic caută spital pentru fetița lui de 7 ani.


O, Doamne, ce urâtă sunt, îmi spun, mi-a apărut un rid.

miercuri, mai 01, 2019

Tagore în română, Caragiale în bengali

Două cărți rare au fost lansate marți, 23 aprilie, la ora 18:30, la Librăria Mihai Eminescu, în prezența majorității celor ce au contribuit la susținerea tiparului.


 „O scrisoare pierdut㔄 ediție bilingvă română -bengali, traducerea în bengali fiind realizată, în 1968, de către Didi - Amita Bhose. 


Și reeditarea traducerii din 1923 a Gitanjali a lui Rabindranath Tagore, din 1923, realizată de George Ulieru. 

Două cărți bijuterii, mărturii în timp ale valorii. 





luni, aprilie 08, 2019

Dragă Vasile Oprișan

 (Scuzați adresarea, dar așa se obișnuiește într-o scrisoare),

Ce mai faceți, sper că sunteți bine, dumneavoastră și ai dumneavoastră. Noi, bine, pe aici, cu ale noastre, de-ale femeilor. Mai o palmă de la bărbat, mai o înjurătură, mai o mână pe fund pusă de câte unul prin autobuz, mai o pipăială din partea șefului, mai o geantă smulsă-n gang de către un aurolac... dintr-astea, lucruri feminine. Dar în rest să știți că suntem bine și chiar vă mulțumesc în numele tuturor femeilor zdravene la cap pentru intervenția avută. Aveți dreptate și bine le-ați zis-o: păi pentru o palmă suni tu la 112? Păi ce, aia e bătaie? Niște mironosițe, domnule, cer atenție, lasă că le-am mirosit eu. Vă spun eu că le și place, de-ale naibii îl întărâtă pe bărbat, să le tragă una, că sunt niște masochiste. Cine le pune să-l întrebe pe bărbat unde sunt banii de salariu? Când vine el abțiguit de la cârciumă se trezesc ele să-l întrebe? Vă spun eu că și-o cer. Și apoi tot ele cu gura mare, că aoleu mă omoară. Păi cum să le omoare când ele strigă ca din gură de șarpe? Vă zic eu, foarte bine ați făcut că le-ați pus la punct. Să stea naibii liniștite acolo la ele acasă, cu bărbatul lor, ăsta e, bun, rău, e al lor, ele l-au vrut, ăla e, ce, când l-au luat nu l-au văzut? Ce, vine omul acasă după o zi de muncă - bine, mai bea și el cu paharul - și ele, în loc să-l lase în pace, să mai bea și el cu paharul, să se uite la televizor, să stea și el liniștit, că de-aia are casă, ele, afurisitele, dă-i și dă-i din gură: că nu au făcut aia, că nu au adus ailaltă, că o fi și că o împărți. Acu, cât o fi omul ăla de calm, apoi tot își iese din pepeni și-i mai scapă una, la furie. O palmă, domnule, ce mare chestie! Și normal că-i trage palma la ora 12 noaptea, că ziceți și dumneavoastră, când? Iar ele, în loc să aștepte dimineața, cum bine le-ați sfătuit, ce fac ele? Pun mâna pe telefon și cheamă poliția, de parcă polițistul ăla nu ar avea altceva de făcut decât să vină la 12 noaptea și să scrie procese verbale. Hai, domnule, că e bătaie de joc. Păi știu ele câte se întâmplă la 12 noaptea? Câte are polițistul ăla de făcut la 12 noaptea? Ziceți că nu are? A, că de fapt deranjul e mare pentru puțin lucru... scuzați. Da, aveți dreptate, cum să deranjezi domnule un polițist pentru o palmă la ora 12 noaptea? Lasă-l odihnit. Până dimineața mai vezi tu ce faci, de o mai apuci.

Domnule chestor, dar de fapt eu v-am scris ca să vă zic altceva, de fapt să vă sfătuiesc: dragă domnule chestor, de simțiți așa un junghi pe undeva la 12 noaptea apoi nu sunați la 112 la salvare, pentru atâta lucru. E adevărat, s-ar putea să nu mai apucați să sunați dimineața, dar zău că nu merită să-i deranjați pe cei de la salvare pentru un junghi în inimă. E doar un junghi, domnule, ce mare chestie. La fel, de vedeți un firicel de fum pe la colțul casei la 12 noaptea zău că nu merită să-i deranjați pe pompieri. Mai așteptați până dimineața, stați acolo, liniștit, în casa dumneavoastră, vedeți ce se întâmplă până dimineața, poate nu mai e nevoie să sunați.
Asta voiam să vă spun, să stați liniștit până dimineața, e păcat să-i deranjați pe oamenii aceia care sunt la serviciu, dumneavoastră știți cel mai bine. Altfel, soția dumneavoastră e bine, sper, nu v-a părăsit, nu? Nici nu ar avea de ce, rar mai găsește ca dumneavoastră, ar fi păcat.

Semnează o doamnă care n-a luat nici o palmă de la barbată-său dar în cazul în care o va lua vă garantează că vă va urma sfatul.

sâmbătă, aprilie 06, 2019

Românii au talent?


Aseară eram la mama. Și spre seară hai să ne uităm și noi la televizor. La „Românii au talent”, printre altele, cu butonarea de rigoare între reclame sau personaje neinteresante. Nu știu dacă așa e mereu sau aseară a fost apogeul vulgarității. A, da, poți înjura, poți aduce și dansatoare la bară fără bară, cu cătușe, bici, chiloței negri sub chiloței negri, poți să-mi vânturi prin fața ochilor un un fund de dansatoare și să comentezi cum vrei, în ce limbaj vrei, poți să-mi aduci și un spunător de bancuri porcoase și libidinoase și să adaugi și tu, jurat, un banc porcos și libidinos, poți să aduci și o adolescentă de 15 ani care să dea și ea din fund în sus și-n jos - asta e ce am văzut eu, poate că au fost mai multe prsonaje de genul ăsta. Dar atunci emisiunea ta nu se numește „Românii au talent”. Se numește oricum altfel - Românii vulgari”, ”Cel mai vulgar câștigă”... Nu știu, oricum altfel, în orice caz.
Că ei erau vulgari, libidinoși, proști, că-și dansau fundul în fața ecranului 5 minute și apoi încă 5 minute își scoteau sutienul, drept să spun nici nu m-ar privi sau interesa dacă ar fi în spațiul lor privat sau de muncă. Asta e, și eu pot să înjur în spațiul meu sau să-mi dau sutienul jos. Dar nu văd în asta un mare talent cu care să mă laud și să-l arăt lumii și să mai și trec în etapa a doua.
Cel mai mult și cel mai mult m-a deranjat prostituția postului și, implicit, a celor patru jurați și a celor doi animatori. A producătorului, a echipei, a tuturor celor ce sunt implicați în asemenea mizerie. Andra, Andi Moisescu, Mihai Petre, Florin Călinescu - ce jenant să aplauzi și să lauzi asemenea josnicii, vulgarități. Să promovezi și să dai exemplu de talent niște persoane care ori își fac meseria - dansatoare la bară - ori sunt obsedați sexual - cel cu bancurile porcoase. Ce extaziați erau Smiley și Pavel Bartoș. Da, sunt roluri, dar să accepți asemenea roluri înseamnă prostituție.
Poate că am îmbătrânit eu - în sală era numai public tânăr, care se amuza, aplauda. Poate că totuși ceva nu e în regulă cu societatea asta - ca modele de urmat, ca exemple, ca orice.

Printre toți ăștia câte o floare - cum a fost adolescenta de 15 ani, patinatoarea pe role, campioană europeană și care se antrenează 4-5 ore zilnic pe străzile unui oraș din Italia unde trăiește de la un an și care afirmă că e româncă. Mă întreb dacă mai spune așa după aseară, când ne-a oferit un regal între un banc porcos și niște cătușe negre.

miercuri, aprilie 03, 2019

Eu nu voi biserici nici catedrală

Eu nu am nimic cu Dumnezeu. Adică mă închin, cred în el, dar nu simt nevoia să mă duc într-o catedrală sau biserică pentru a fi aproape de el sau pentru a fi mai bună. Nici nu-mi sfințesc mașina nouă ca să mă ferească Dumnezeu de nebuni. Încerc să mă feresc eu de nebuni sau nesimțiți, iar nesimțiții care blochează mașinile altora degeaba își sfințesc mașinile că tot nesmțiți rămân - poveste veche. Drept să vă spun, nici nu-mi place să merg în bisericile noastre pentru că mi se pare umilitor să stai în genunchi - sus-jos - după vrerea popii sau să te-mpingi cu ceilalți. Mie-mi place la catolici - stai în bancă, elegant, că poate te dor picioarele, oasele, poate că de-asta și vii la biserică, să-ți odihnești trupul, spiritul.
Nu pot pricepe și accepta goana asta de a da banii românilor construirii bisericilor, întreținerii sau ridicării turlei catedralei. Se speră într-o statuie? Loc de-a dreapta sfântului Petru sau ce? Pupături de mâini? Sau mai degrabă voturi, nu?

Ne batem pe străzi de nervi, că e un oraș sufocat de mașini. Nu avem spitale, școli, nu avem străzi, nu avem parcări, nu avem aer, nu mai avem pomi, avem doar borduri și panseluțe și biserici. Avem un oraș murdar, ce murdar, jegos. Cu gunoieri șpăgari care nu vor să mai ridice nici cartoanele decât contra șpagă. Oameni care nu-și fac treaba. Oameni cărora nu le pasă. Nu se face educație sanitară, nu se face educație civică, nimic. Violența e în plină stradă și nu se întâmplă nimic. Becurile orașului se aprind la ora 17 în plină primăvară până-n toamnă și banii aruncați nu dor pe nimeni. Nimeni nu vede nimic.
Cică e pus în discuție publică, de vrem sau nu vrem să dăm banii popilor. Unde, că eu nu văd? Că vreau și eu să votez, poate vreți și voi, nu? Eu vă anunț de-l văd, vă rog și pe voi să faceți la fel.

Cununi de stele la Bookfest

Sunt la Bookfest în perioada 29 mai-2 iunie, între orele 10-20 Pavilionul B2 Vă aștept cu bucurie, înțelepciune gratis și cărți noi.