Fragment din Scrisori rupte, de Rabindranath Tagore, traducere din bengali de Amita Bhose

Scrisoarea 31

Șilaidaha
vineri / joi, 7 aprilie 1892

De dimineață vântul adie lin. Nu-mi vine să fac nimic. O fi ora unsprezece sau şi mai mult. Dar până acum nu m-am apucat nici de scris, nici de vreo altă muncă. De dimineață stau nemişcat pe scaun. Câteva rânduri fragmentare şi mai multe gânduri risipite îmi trec prin minte, dar nu am spor să le adun. Îmi amintesc cântecul tău: „Clopoțeii zăngănesc la picioare.” Plutesc pe apa râului şi vântul dimineții mă împresoară în adierea-i dulce, dar clinchetul trece în sens unic, pe ascuns. Nu-l văd, nu-l pot prinde. De aceea, stau liniştit, nefăcând nimic. Ştii cum arată locul unde mă aflu? Apa râului a secat foarte mult, nicăieri adâncimea sa nu-i mai mare decât talia unui om. De aceea, acum corabia poate pluti chiar în mijlocul râului. La dreapta, țăranii ară pe ostrov şi din când în când își adapă boii; la stânga, se văd livezile de mangotieri şi de cocotieri din Şilaidaha. Pe chei, femeile își spală rufele, umplu ulcioarele cu apă, fac baie, râd şi sporovăiesc tare în dialectul local. Fetele tinere nu se mai satură de înotat – dacă se urcă pe mal, îndată sar în apă – îmi place să aud râsetele lor spontane. Bărbații vin la apă, cu fețe serioase, își fac baia de parcă ar împlini o datorie zilnică și pleacă imediat. Dar nu şi fetele, ele sunt mai apropiate apei. Femeia și apa se aseamănă şi se împrietenesc ușor (1), amândouă tresaltă zglobii şi strălucesc la fel de firesc, au mişcările ritmice şi spontane, sunt unduioase şi muzicale. Aşa cum apa se potriveşte cu orice fel de vas, femeia se înțelege cu orice fel de soț. Arșita sau suferința le mistuie, le seacă, dar nici o lovitură nu poate să le sfărâme complet, oricât de grea ar fi. Pământul stă înconjurat de brațele apei, dar îi este peste putință să priceapă misterele sufletului ei. Apa nu poate naşte grânele, dar dacă n-ar fi existat ea, nu s-ar fi ivit nici un fir de iarbă. Comparând femeia cu bărbatul, Tennyson a spus: Water unto wine (2). Astăzi îmi pare că e mai potrivit să spui „apă față de pământ”. Femeia se potriveşte apei. Nu pare firesc ca o femeie să care greutăți; dar a căra apă din izvor, din fântână sau din râu nu pare o muncă nepotrivită unei femei. Ce frumos arată o fată când stă în apă, spălându-se sau vorbind cu o prietenă! Femeilor le place apa pentru că ele au aceeași calitate. Nimic decât apa şi nimeni decât femeia n-are atâta cursivitate şi muzicalitate. Se pot enumera şi multe alte similitudini, dar orele sunt înaintate şi n-are rost să insist asupra unui singur subiect.



Note: 1.O teză favorită a poetului, pe care a exprimat-o în mai multe opere. De exemplu, în piesa Başori el afirmă că „nari (femeie) rimează cu bari (apă)".
2. Apă față de vin (engl.).

Editura Cununi de stele, mai 2011