sâmbătă, decembrie 01, 2012

Autodenunț: sunt o trădătoare!

Pentru că eu, românul de azi, declar că-mi iubesc țara dar fac bagajele copilului meu pentru studii în străinătate. Iar de-și va găsi acolo un rost cu atât mai bine, căci aici viitorul e negru.
Spun că iubesc oamenii de lângă mine dar îi înjur când mă atinge vreunul din greșeală și-mi fac loc cu coatele în autobuz, călcând bătăturile babelor pe care le întreb ce caută pe drum când moartea le caută pe acasă. Nu mă întreb de ce nu sunt în stațiune, ca alte pensionare din Europa.
Spun că învățătorul trebuie stimat dar mă duc și-l iau de guler dacă îi dă vreun 4 copilului meu. Cum își permite el să-mi traumatizeze odrasla? Îl dau cu capul de tablă de nu se vede, să-i intre bine mințile-n cap.
Spun că ar trebui ca legile să fie mai aspre, polițiștii să-și facă datoria dar eu trec cu mașina pe roșu fiindcă legile sunt pentru fraieri,  nu pentru mine.
Spun că ar trebui să fie curățenie pe străzi dar eu arunc hârtiile pe jos, păi la ce sunt plătiți cei de la salubrizare?
Spun la multi ani vecinului, zâmbind, dar în sinea mea îl dau dracului de parvenit, că a venit de la coada sapei și s-a făcut patron, eu am uitat că și eu tot de acolo am venit.
Spun că trebuie să trăim civilizat dar să-i ia naiba pe ăștia care au ceva cu Florin Salam, mânca-ți-aș, nu știu să aprecieze o muzică bună ascultată moka la semafor.
Declar, așadar, sus și tare că-mi iubesc țara, doar e 1 decembrie.

 Fasole cu cârnați, pomană nu sărbătoare, după privirile triste ale celor care au stat la coadă „din dragoste”.



Niciun comentariu: